Evaziune fiscală. Jurisprudență Încetarea procesului penal. Situaţii
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 1223 din data de 23.04.2013
Prin sentința penală nr.1223 din 23.04.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 5724/245/2012, s-a dispus, în baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal și, în baza disp. art.11 pct.2 lit.b) din Codul de procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit.i1) din Codul de procedură penală, cu referire la disp. art.741 alin.2 din Codul penal completat și modificat prin Legea nr.202/2010, cu referire la art.13 din Codul penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I.O.G., necunoscut cu antecedente penale, pentru infracțiunea constând în "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal.
În baza disp. art.741 alin.2 și art.91 lit.c) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei, sancțiune care se va înregistra în cazierul judiciar al inculpatului.
S-a constatat că inculpatul I.O.G. a achitat părții civile, prin reprezentanții săi legali, integral, debitul efectiv cauzat prin comiterea faptei, respectiv suma de 25.329 lei și suma de 4.783 lei cu titlu de accesorii.
S-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile, prin reprezentanții săi legali, suma de 9.072 lei reprezentând diferență accesorii și dobânda prevăzută de art.120 din O.G. nr.92/2003 la debitul principal, până la data la care acesta a fost achitat integral.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă, prin reprezentanții săi legali, de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 14.02.2012, dat în dosarul penal nr.2625/P/2010 al unității de parchet sus-menționate, înregistrat pe rolul instanței sub nr.5724/245/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.O.G., pentru comiterea infracțiunii constând în "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, modificată și completată, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.
. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, in perioada 22.10.2006 - 01.03.2010, cu intenție, în calitate de mandatar al administratorului S.C. "M.M"; S.R.L. Iași, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, în termen de 30 zile de la scadență, în sumă totală de 25.329 lei.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 02.04.2013, inculpatul I.O.G., asistat de apărătorul ales care, după verificarea și constatarea regularității actului de sesizare, conform disp. art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, anterior începerii cercetării judecătorești, a învederat instanței că recunoaște fără rezerve săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanței, în condițiile descrise în rechizitoriu și că solicită, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarația inculpatului în sensul menționat anterior fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Instanța a admis, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, cererea formulată de inculpat, de a fi judeca doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că inculpatul I.O.G. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa și că își însușește întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și faptul că, la termenul de judecată din data de 04.09.2012, termen la care inculpatul a fost audiat pentru prima dată în cadrul procesului penal și la care a recunoscut necondiționat comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, instanța nu l-a interpelat asupra solicitării de judecare în baza disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, așa cum prevăd expres disp. art.320 ind.1 alin.3 din Codul de procedură penală.
Ca situație de fapt, instanța a reținut că societatea S.C. "M.M"; S.R.L. a fost înființată în anul 1997, având ca unic asociat, în același timp administrator, pe numita I.O.L. La data de 02.06.2006, susnumita a mandat pe fratele său, inculpatul I.O.G. să administreze societatea în numele său, conferindu-i puteri depline să reprezinte societatea în fața terților precum și a organelor statului și să efectueze orice fel de acte, de administrare, conservare și inclusiv de dispoziție cu privire la activitatea societății, inclusiv efectuarea de plăți prin virament bancar, orice alte operațiuni bancare, depunere și retragere a oricăror sume de bani din și în contul societății etc., așa cum rezultă din procura specială autentificată sub nr.1737 din 02.07.2006 aflată, în copie, la filele 316 - 317, dosar urmărire penală.
În urma înscrisurilor depuse la dosarul de urmărire penală (declarațiile 101 și 102 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și, respectiv, privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, copii de pe bilanțurile contabile și balanțele de verificare), instanța constată că valoarea datoriilor către bugetul de stat ale S.C "M.M"; S.R.L. Iași a fost întocmită de organele de inspecție fiscală în baza declarațiilor "100" și "102" depuse de însuși contribuabilul, periodic la DGFPJ Iași, prin care acesta declară obligațiile de plată la bugetul de stat (declarația 100), respectiv obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale (declarația 102), pentru fiecare lună în parte (printre care și stopajul la sursă). De asemenea, la sesizare este anexată și fișa sintetică totală (editată în cauza de față la data de 10.05.2011 care dezvoltă situația centralizatoare mai sus menționată pe fiecare lună în parte, în sensul că prezintă "termenul de plată"; pentru fiecare obligație fiscală în parte (inclusiv obligațiile de natura stopajului la sursă, caz în care termenul de plată reprezintă sfârșitul celor 30 de zile de la data reținerii prevăzut de articolul 6 din Legea 241/2005 ca termen final, în care contribuabilul este obligat să vireze sumele reținute, cu alte cuvinte luna imediat următoare lunii pentru care au fost evidențiate aceste debite în declarațiile 100 și 102 - "perioada de raportare";) și "obligația de plată neachitată" reprezentând fie debitul declarat ("D"), fie majorările("M) și penalitățile("P") aferente debitelor neachitate la termen.
Datoriile cu reținere la sursă, stabilite de partea civilă, necontestate de către inculpat și reținute de instanță, sunt în sumă totală de 25.329 lei, astfel:
1. contribuția individuală de asigurări sociale - pentru perioada 22.12.2006-01.03.2010, în sumă de 10.443 lei
2. contribuția individuală de asigurări pentru șomaj - pentru perioada 25.12.2006-01.03.2010, în sumă de 576 lei
3. contribuția individuală pentru asigurări de sănătate - pentru perioada 25.12.2006-; 01.03.2010, în sumă de 6.660 lei
4. impozit pe venituri din salarii - pentru perioada 25.10.2006 - 01.03.2010, în sumă de 7.650 lei
Impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă reprezintă impozitul datorat de către angajat pentru venitul salariat realizat (fiind un impozit pe venitul din salarii) și contribuția aceluiași angajat (care dobândește prin plata sa calitatea de asigurat) la unele fonduri de asigurări sociale (contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și contribuția individuală pentru asigurări de sănătate). Deși aceste contribuții și impozite sunt datorate de către angajați, obligația achitării revine angajatorului, prin reținerea acestora din salariul angajaților pe statele de plată și virarea în conturile corespondente.
Așadar, veniturilor brute lunare cuvenite fiecărui salariat le sunt aplicate o serie de taxe și impozite printre care și cele cu reținere la sursă, astfel că, din punctul de vedere al angajatului, la momentul încasării venitului salarial net (rest de plată) și al întocmirii statelor de plată în care sunt evidențiate reținerile, contribuțiile și impozitele datorate de acesta i-au fost reținute deja din salariu, iar obligativitatea virării lor către bugetul consolidat al statului revine angajatorului.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-au solicitat și s-au ridicat de la S.C. "M.M."; SRL copii după statele de plată ale salariilor și balanțelor lunare de verificare. Inculpatul I.O.G. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală copii după documentele contabile solicitate respectiv balanțele lunare de verificare pentru perioada iunie 2006- martie 2010 și statele de plata, împreună cu adresele de înaintare către I.T.M. IAȘI .
La solicitarea organelor de urmărire penală, Inspectoratul Teritorial de Muncă a comunicat faptul că S.C. "M.M."; SRL a avut persoane angajate și a înaintat totodată la dosar copii conforme cu originalul după statele de plata depuse de administrator (filele 68 - 176, dosar urmărire penală).
De asemenea inculpatul I.O.G. a depus la A.N.A.F., declarațiile 100 și 102 prin care se declară obligațiile de plată la bugetul de stat (100) respectiv obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale (102) pentru fiecare lună în parte (printre care și stopajul la sursă), pentru perioada vizată.
Toate încasările/plățile realizate de o societate sunt prezentate în balanțele de verificare lunare (puse la dispoziție de S.C. M.M. S.RL., prin inculpatul I.O.G., care evidențiază de altfel întreaga activitate a unei firme.
O analiză a situației comparative între debitele de natura stopajului și operațiunile derulate prin contul casa de către S.C. "M.M."; SRL Iași în perioada constituirii debitului către bugetul de stat, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, relevă faptul că în fiecare lună din perioada menționată, societatea a efectuat, încasări/plăți în/din casă care ar fi acoperit cu ușurință, întreaga valoare a stopajului la sursă. Mai mult decât atât, inculpatul a ridicat sume considerabile cu titlu de avansuri trezorerie, în mod nejustificat.
Situația de fapt reținuta mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă:
- sesizarea penală formulată de ANAF - DGFPJ Iași;
- fișa sintetică totală a SC M.M. SRL (filele 91-110, dosar urmărire penală);
- declarații 100 și 102 (filele 111-130, dosar urmărire penală);
- bilanțuri contabil și balanțe lunare de verificare (filele 177-315, dosar urmărire penală);
- copie procura specială de împuternicire pentru inculpatul I.O.G. (fila 316, dosar urmărire penală);
- copii după statele de plată (filele 133-176, dosar urmărire penală);
Inițial, inculpatul a declarat că situația financiară în care a ajuns societatea pe care o administrează s-a datorat crizei economice și faptului că s-a intrat în impas financiar datorită neplății la timp de către clienți a serviciilor prestate. Pentru a evita blocajul, s-au plătit prioritar furnizorii și salariații, urmând ca în perioada următoare să fie achitate și datoriile către bugetul de stat.
În declarațiile date în fața instanței, la termenele de judecată din 04.09.2012 și, respectiv, 02.04.2013, în prezența apărătorului ales al acestuia, inculpatul I.O.G. a recunoscut că nu a virat contribuțiile datorate bugetului de stat, deși le-a reținut de la angajați, precizând că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de bani solicitată și care reprezintă prejudiciu cauzat bugetului de stat.
A constatat instanța faptul că, pe parcursul judecării prezentei cauze penale, inculpatul I.O.G. a achitat suma totală de 30.112 lei, conform chitanțelor aflate, în copie, la filele 26 - 29, 40 - 41, 55 - 56, dosar instanță și, în original, la filele 48 și 62, dosar instanță. Urmare a achitării acestor sume, instanța a dispus efectuarea unei adrese către partea civilă, pentru a preciza dacă inculpatul a achitat integral debitul datorat bugetului de stat. Prin adresa nr.18418 din 05.03.2013 emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI, aflată la fila 70, dosar s-a comunicat instanței faptul că inculpatul I.O.G. a achitat integral debitul cauzat bugetului de stat, respectiv suma de 25.329 lei, rămânând de achitat suma de 12.413 lei reprezentând accesorii aferente debitului.
Instanța a constatat că, față de probele administrate în cursul urmăririi penale, fapta dedusă judecății se circumscrie formal, respectiv, ca incriminare, infracțiunii constând în "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, modificată și completată, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, faptă constând in aceea că inculpatul I.O.G., în baza unei rezoluții infracționale unice, in perioada 22.10.2006 - 01.03.2010, cu intenție, în calitate de mandatar al administratorului S.C. "M.M."; S.R.L. Iași, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, în termen de 30 zile de la scadență, în sumă totală de 25.329 lei, debit la care partea civilă a solicitat și accesorii în cuantum de 12.413 lei.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată, prin reprezentanții săi legali s-a constituit, inițial, parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de totală de 39.184 lei, din care suma de 25.329 lei - debit efectiv și suma de 13.855 lei - accesorii, conform cererii aflate la fila 17, dosar instanță, precizând ulterior, că accesoriile datorate la debitul efectiv sunt în sumă de 12.413 lei, așa cum s-a arătat anterior (fila 70, dosar instanță).
A reținut instanța că deși inculpatul, a recunoscut, în cursul cercetării judecătorești, săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, în cauză s-a făcut dovada, prin chitanțele depuse la dosarul cauzei de către inculpat și aflate la filele menționate anterior, a achitării integrale a debitului cauzat bugetului de stat și solicitat de către partea civilă, respectiv a sumei de 25.329 lei și a constatat instanța faptul că inculpatul a achitat și suma de 4.783 lei, parte din accesoriile solicitate de partea civilă, acesta achitând - în total - în cursul judecății, suma de 30.112 lei.
A reținut instanța faptul că în cadrul procesului penal, prejudiciul efectiv îl constituie suma reținută prin stopaj la sursă pe care inculpatul trebuia să o vireze în conturile bugetelor speciale de stat, spre deosebire de prejudiciul stabilit în urma atragerii răspunderii civile delictuale, care este constituit din prejudiciul efectiv și accesoriile fiscale (majorări de întârziere, penalități, etc.). Efectul răspunderii civile delictuale constă în nașterea unui raport juridic obligațional între autorul faptei și victimă, autorul faptei fiind obligat în cadrul acestui raport la repararea prejudiciului. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului, care include și accesoriile fiscale.
Prejudiciul penal este cert stabilit la momentul săvârșirii faptei, pe când accesoriile fiscale sunt calculate până la data sesizării făcute de administrația financiară, aceasta având obligația legală de a continua calcularea lor până la achitarea integrală de către contribuabil pe baza normelor specifice în materia executării silite prevăzute în codul de procedură fiscală și codul civil.
Având în vedere toate aceste motive, instanța a constatat faptul că prejudiciul penal total cauzat bugetului de stat prin comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, modificată, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, constituit din suma reținută prin stopaj la sursă, pe care inculpatul trebuia să o vireze în conturile bugetelor speciale de stat, așa cum prevede textul de lege ce incriminează această faptă, însumează în speța de față 25.329 lei și a fost achitat integral de către inculpat, așa cum s-a arătat anterior și cum a precizat și partea civilă, prin adresa înaintată la dosarul cauzei.
Or, instanța a observat că potrivit dispozitiilor art.74 ind. 1 din Codul penal: "În cazul săvârșirii (…) a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (așa cum s-a făcut dovada în prezenta cauză penală, în cursul cercetării judecătorești), limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate";, iar, potrivit alin.(2) al art. 74 ind.1 din Codul penal: "Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale (așa cum este cazul în speța de față), se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar";. Aceste dispoziții privesc aplicarea unei sancțiuni administrative reprezintă o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
A constatat instanța faptul că, prin Decizia nr.573/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.363 din 25.05.2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat faptul că disp. art.74 ind.1 din Codul penal sunt neconstituționale și că acest text de lege a fost introdus în Codul penal prin art.XX pct.2 din Lege anr.202/2010. Astfel, reține instanța faptul că de la data comiterii infracțiunii pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză și până la soluționarea acestei cauze, respectiv, pe durata procesului penal desfășurat față de inculpatul I.O.G. au subzistat, o perioadă de timp, dispozițiile art.74 ind.1 din Codul penal care, raportat la speța de față, constituie o cauză de nepedepsire a inculpatului (prejudiciul cauzat bugetului de stat și achitat integral fiind de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale), astfel încât această dispoziție legală are caracterul de lege penală favorabilă, în sensul art.13 din Codul penal, chiar dacă la momentul actual, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale, așa cum s-a arătat anterior.
În raport de aceste prevederi legale, instanța a constatat că în cauza penală de față a devenit incidentă o cauză de nepedepsire în ceea ce îl privește pe inculpatul I.O.G., care este trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni economice prevăzută de lege specială, respectiv infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, modificată și completată, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, care a achitat integral prejudiciul cauzat, prin fapta sa, părții vătămate -așa cum s-a arătat anterior - aspect în raport de care constată că nu mai sunt date suficiente cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea față de acesta a unei pedepse, ci dimpotrivă, că a intervenit în favoarea acestuia o cauză legală de nepedepsire, prev. de art. 74 ind.1 alin.(2) din Codul penal și care este incidentă în prezenta cauză penală, având caracterul de lege penală favorabilă, conform art.13 din Codul penal, față de succesiunea legilor penale.
Ținând seama de faptul că acordarea beneficiului cauzei de nepedepsire este condiționată de achitarea integrală a prejudiciului în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță - condiție îndeplinită în speța dată - instanța a apreciat că nu se (mai) impune analizarea pe fond a cauzei deduse judecății, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.O.G., prin rechizitoriul sus-menționat, față de împrejurarea achitării în totalitate a prejudiciului, ci aplicarea cu prioritate a dispozitiilor legale care reglementează încetarea procesului penal, în condițiile prevăzute de art.10 alin.(1) lit.i) ind.1 din Codul de procedură penală (privind existența unei cauze de nepedepsire prevăzut de lege). În acest context, instanța a arătat că din conținutul textului legal al art.74 ind.1 din Codul penal, se desprinde concluzia evidentă că această reglementare a fost adoptată de legiuitor în interesul recuperării prejudiciilor cauzate diverselor societăți comerciale sau bugetului general consolidat al statului; cu alte cuvinte, legea recunoaște (tocmai în scopul sus-menționat - cel al recuperării prejudiciilor cauzate prin comiterea infracțiunilor menționate în cuprinsul art.74 ind.1 din Codul penal) dreptul inculpatului de a achita prejudiciul cauzat în schimbul acordării beneficiului cauzelor de nepedepsire sau, după caz, de reducere a pedepselor, la care se referă textul de lege menționat anterior.
Pe de altă parte, date fiind dispozițiile art.13 alin.(1) din Codul de procedură penală, instanța a concluzionat că în cazul existentei unei cauze de nepedepsire (ca în speța dată), inculpatul are posibilitatea de a cere continuarea procesului penal pentru a (se) dovedi că fapta imputată nu există sau nu constituie infracțiune sau nu a fost săvârșită de către dânsul etc.), situație în care instanța, după administrarea întregului probatoriu, poate să dispună achitarea inculpatului (conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Codul de procedură penală).
Or, în speța dată, inculpatul I.O.G. a înțeles să facă dovada achitării integrale a prejudiciului (pretins de către partea vătămată) și nu a solicitat continuarea procesului, în vederea obținerii unei eventuale soluții de achitare, ci din contră, a declarat că a comis fapta ce i se impută, în condițiile descrise anterior, precizând - prin concluziile depuse de apărătorul său ales că a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, solicitând, sau aplicarea unei sancțiuni administrative sau judecarea cauzei în baza procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, așa cum rezultă din declarația dată de inculpat la termenul de judecată din data de 02.04.2013, din cererea formulată de acesta, de judecare în baza procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, cerere admisă de instanță și din concluziile formulate de apărătorul ales al inculpatului.
Față de toate datele dosarului, instanța a constatat că inculpatul I.O.G. a achitat integral prejudiciul reclamat de partea civilă, prin reprezentanții săi legali, respectiv suma de 25.329 lei. Raportând valoarea prejudiciului (pretins de către partea civilă) la dispozițiile art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal, care reglementează regimul juridic și efectele cauzelor de nepedepsire și de reducere a pedepselor, instanța a constatat că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile textului legal sus-menționat, prejudiciul cauzat și recuperat integral fiind de până la 50.000 de euro, în echivalentul monedei naționale.
Instanța a mai constatat și faptul că, prin Legea nr.50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.146 din 19.03.2013 și intrată în vigoare la data de 22.03.2013, s-a modificat Legea nr.241/2005, astfel încât infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, este sancționată - în prezent - cu pedeapsa cuprinsă între 1 an și 6 ani închisoare, în condițiile în care, anterior, era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani închisoare sau amendă, constatând astfel că legiuitorul, pe parcursul judecării prezentei cauze penale, a majorat limitele de pedeapsă în ceea ce privește infracțiunea pentru acre este judecat inculpatul. Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, instanța a constatat incidența în cauză a disp. art.13 din Codul penal, privind legea penală favorabilă și în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului I.O.G., motiv pentru care a dispus, în baza disp. art.334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal.
În consecință instanța, constatând că în cauză există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, aplicabilă inculpatului - pe de o parte - și că pentru aplicarea acesteia sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege - pe de altă parte - în baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.b) din Codul de procedură penală raportat la dispozițiile art.10 alin.(1) lit.i1) din Codul de procedură penală, cu referire și la dispozițiile art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I.O.G., pentru infracțiunea constând în "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, modificată și completată, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.13 din Codul penal, constatând că există o cauză de nepedepsire prevăzută de art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal.
Având în vedere dispozițiile art.91 lit.c) din Codul penal, rap. la art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal, potrivit cărora: "Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar";, instanța a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei, sancțiune care se va înregistra în cazierul judiciar al inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că partea vătămată, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de totală de 39.184 lei, din care suma de 25.329 lei - debit efectiv și suma de 13.855 lei - accesorii, conform cererii aflate la fila 17, dosar instanță, precizând ulterior, că accesoriile datorate la debitul efectiv sunt în sumă de 12.413 lei, așa cum s-a arătat anterior (fila 70, dosar instanță).
Pentru motivele expuse anterior, față de chitanțele depuse la dosar de către inculpat, prin care face dovada achitării prejudiciului cauzat bugetului de stat, față de adresa emisă de reprezentanții legali ai părții civile, aflate la fila 70, dosar, instanța a constatat că inculpatul I.O.G., cu datele de stare civilă anterior-menționate, a achitat părții civile, integral, debitul efectiv cauzat prin comiterea faptei, respectiv suma de 25.329 lei și suma de 4.783 lei cu titlu de accesorii.
Instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile, prin reprezentanții săi legali, suma de 9.072 lei reprezentând diferență accesorii și dobânda prevăzută de art.120 din O.G. nr.92/2003 la debitul principal, până la data la care acesta a fost achitat integral. Diferența de accesorii la care inculpatul a fost obligat s-a făcut prin raportare la suma de 13.855 lei solicitată inițial de partea civilă cu acest titlu și care rezultă și din plângerea penală formulată de partea civilă și din actele existente la dosarul de urmărire penală și la suma de 4.783 lei achitată de inculpat în cursul judecății, din suma inițial cerută cu acest titlu de către partea civilă.
Față de împrejurarea că debitul efectiv cauzat bugetului de stat a fost achitat integral, așa cum s-a arătat anterior, instanța a respins cererea formulată de partea civilă, prin reprezentanții săi legali, de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.
