ÎNŞELĂCIUNE. COMPLICITATE. MOMENTUL CONSUMĂRII INFRACŢIUNII.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatei, care, cu intenţie, de comun acord cu soţul său, director al societăţii comerciale unde şi-a desfăşurat activitatea, a indus în eroare D.P.M.O.S., folosind cartea de muncă ce cuprindea date nereale şi prezentându-le ca fiind adevărate în scopul obţinerii unor drepturi de pensie în cuantum superior celui real cuvenit, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la aii. 215 alin. 2 Cod penal.
Infracţiunea s-a consumat în momentul stabilirii acelor drepturi, respectiv la data emiterii deciziei de pensionare, neavând relevanţă sub aspectul încadrării juridice faptul că pensia urma să fie încasată lunar şi nici perioada de timp în care inculpata urma să primească pensia, neputându-se reţine forma continuată a infracţiunii prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin sentinţa penală nr. 557 din 28.12.1999 a Judecătoriei Călăraşi, pronunţată în dosarul nr. 2282/1999, inculpaţii R.N. şi R.E. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pentru infracţiunile de înşelăciune, respectiv complicitate la
înşelăciune, constatând graţiate pedepsele aplicate pentru infracţiunile de fals şi uz de fals.
S-a reţinut în sarcina inculpatului R.N. că în perioada 1.11.1993 -1.06.1996, în calitate de director al S.C. „M şi G GCL Dragalina", cunoscând că datele consemnate în cartea de muncă a soţiei sale, inculpata R.E., nu sunt reale, i-a acordat salarii mai mari decât cele cuvenite şi că, la data pensionării acesteia, de comun acord cu ea, a prezentat D.P.M.O.S. Călăraşi cartea de muncă cu date nereale privind vechimea în muncă, obţinând o pensie cu un cuantum mai mare decât cel cuvenit.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Parchetul a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul neaplicării pentru inculpata R.E. a agravantei prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal la infracţiunea prevăzută de art. 26-215 alin. 2 Cod penal, faţă de situaţia că a încasat pensia în cuantum necuvenit până în noiembrie 1998 şi, ca o consecinţă a nereţinerii acestei agravante, i s-au putut aplica dispoziţiile art. 81-82 Cod penal, în caz contrar nefiind posibilă suspendarea executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 108/A din 12.04.2000 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în dosarul nr. 853/2000, apelul Parchetului a fost respins, ca nefondat, reţinându-se că instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate, a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a dat încadrări juridice corespunzătoare. Instanţa de apel a mai reţinut că, în mod corect, instanţa de fond nu a aplicat agravanta prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal faptei de complicitate la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei, deoarece infracţiunea s-a consumat în momentul stabilirii drepturilor de pensie, pentru că atunci s-a epuizat acţiunea de inducere în eroare, chiar dacă pensia urma să fie încasată lunar.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, solicitând a se reţine în cazul inculpatei agravanta prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, în baza art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit datelor consemnate în cartea de muncă a inculpatei R.E., aceasta s-a pensionat la 1.06.1996. în consecinţă, infracţiunea de înşelăciune pentru care această inculpată a fost condamnată, constând în aceea că a indus în eroare a D.P.M.O.S. Călăraşi, prezentând ca adevărate date nereale, pentru obţinerea unor drepturi de pensie în cuantum superior celui real cuvenit, s-a consumat în momentul stabilirii acelor drepturi, respectiv la data emiterii deciziei de pensionare, neavând relevanţă faptul că pensia urma să fie încasată lunar şi nici perioada de timp în care inculpata urma să primească pensia.
în consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1570/2000) NOTĂ: Complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 Cod penal s-a consumat, după părerea noastră, la momentul încasării de către inculpată a primei sume de bani cu titlu de pensie, ca urmare a emiterii deciziei de pensionare.
înşelăciunea este consumată în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reuşit să-l determine pe cel amăgit să ia o dispoziţie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare lui.
Aşadar, pentru consumarea infracţiunii, urmarea tipică trebuie să se fi realizat împreună cu cerinţa sa esenţială: pricinuirea pagubei. (în acest sens: „Explicaţii teoretice ale Codului penal român" voi. III, partea specială, V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşea, p. 532).
Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate. Paguba este prezentă la fiecare act care conferă înşelăciunii forma continuată.
înşelăciunea se consideră epuizată în momentul când ultimul act al activităţii infracţionale a fost efectuat.
Deoarece inculpata a încasat pensia în cuantum necuvenit de la data emiterii deciziei de pensionare 1.06.1996 şi până în noiembrie 1998, considerăm că în speţă se impunea aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. (Judecator Ioana Surdescu)
