ÎNŞELĂCIUNE. INSTIGARE LA FALS. UZ DE FALS. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. CRITERII DE APRECIERE.
| Comentarii |
|
Când mijloacele de săvârşire a faptei constituie ele însele infracţiuni (instigare la fals şi uzul de fals), servind la realizarea scopului urmărit (înşelăciunea), este greşită aprecierea că infracţiunile mijloc (fraudulos) prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, în timp ce infracţiunea scop nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin sentinţa penala nr.1196 din 30 noiembrie 1999, Judecătoria Giurgiu a condamnat pe inculpata B.P. la câte 6 luni închisoare pentru infracţiunile de instigare la fals, prev.de art.25 rap.la art.289 C.pen., şi uz de fals prev.de art.291 C.pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Pentru infracţiunea de înşelăciune, prev.de art.215 alin.2 C.pen., inculpata a fost achitată în temeiul art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen. şi art.181 C.pen., aplicându-i-se o amendă administrativă de 1.000.000 lei. S-a constatat că prejudiciul produs D.G.M.P.S.Giurgiu a fost acoperit, în fapt, inculpata a instigat pe inculpatul l.l. (în prezent decedat), funcţionar la Oficiul de pensii din cadrul D.G.M.P.S.Giurgiu să-i înscrie în cartea de muncă, în mod fictiv, o perioadă de lucru la S.C. „C" - S.A. Bucureşti, sens în care i-a prezentat acte false.
Ca urmare, în perioada iunie 1997 - septembrie 1998, inculpata a încasat necuvenit, cu titlu de pensie suplimentară, suma de 7.358.325 lei.
Instanţa a reţinut că fapta de înşelăciune nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracţiuni, în raport de pregătirea inculpatei, vârsta de 53 de ani, lipsa antecedentelor penale, acoperirea prejudiciului, în timp ce faptele de instigare la fals şi uzul de fals prezintă pericolul social al unor infracţiuni.
Prin decizia penală nr.133 din 12 aprilie 2000, Tribunalul a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, şi prin care acesta critica greşita achitare a inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, invocând temeiurile de casare prev.de art.3859 pct.9 şi pct.171 C.pr.pen., în sensul că instanţele au apreciat fără temei că fapta de înşelăciune nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, hotărârea fiind şi contradictorie în raport de celelalte două fapte pentru care s-a reţinut că şle constituie infracţiuni.
Curtea a reţinut că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor-art. 181 C.pen. pentru fapta de înşelăciune, constând în aceea că inculpata, pe baza unor acte false de vechime în muncă, a instigat pe funcţionarul de la Oficiul de pensii să le înscrie în cartea de muncă şi să-i calculeze, astfel, o pensie necuvenită.
Or, aceste fapte, în raport şi de cuantumul prejudiciului produs, prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, nefiind elemente care să justifice aprecierea lor ca fiind lipsite de importanţă.
De asemenea, având în vedere art.181 C.pen., instanţele au apreciat greşit şi contradictoriu că infracţiunile mijloc (instigare la fals şi uzul de fals) prezintă pericolul social al unor infracţiuni, în timp ce infracţiunea scop (înşelăciune) nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Totodată, Curtea a constatat că pot fi reţinute în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante (sinceritatea şi lipsa antecedentelor penale) cu privire la pedepsele aplicate, şi că se impune înlăturarea aplicării prev.art.81 C.pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de înşelăciune (art.215 alin.2 C.pen.).
Ca urmare, recursul parchetului a fost admis, s-a casat decizia Tribunalului Giurgiu în totalitate, iar sentinţa numai cu privire la soluţionarea laturii penale şi, rejudecând în fond, Curtea, făcând aplicarea art.74-76 C.pen. pentru fiecare faptă, a condamnat pe inculpată la 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.215 alin.1 şi 2 C.pen. şi la câte o lună închisoare pentru infracţiunile prev.de art.25 rap.la art.289 C.pen., respectiv art.291 C.pen., urmând ca, în baza art.33-34 C.pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. (Judecator Mihai Despina)
(Secţia I penală, decizia nr. 1335/2000)
