ÎNŞELĂCIUNE. CONSECINŢE DEOSEBIT DE GRAVE. INCINDENTA O.U.G. NR. 207/2000. PRINCIPIUL APLICĂRII LEGII PENALE MAI FAVORABILE.
| Comentarii |
|
Intervenţia pe parcursul judecăţii a unei legi penale favorabile inculpatului impune aplicarea acesteia, în conformitate cu art.13 Cod penal.
Prin sentinţa penală nr.169/31.07.2000, pronunţată de Tribunalul Teleorman, inculpatul O.M. a fost condamnat la două pedepse de câte 6 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art.215 alin.4 şi 5 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen., urmând ca, în baza art.33 lit.a C.pen. şi art.34 lit.b C.pen., să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi în baza art.65 C.pen. i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpatul O.M., în calitate de administrator la S.C. „C" - S.R.L. Bârlad, la 7.09.1998 şi la 8.09.1998 a cumpărat de la S.C. „MCP" - S.A. Alexandria şi S.C. „E" - S.A. Bucureşti ordine de compensare tip „Renel" cu câte o filă CEC fără acoperire, în sumă de 640.000.000 lei şi, respectiv, 400.000.000 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul O.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sisţinând că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor, solicitând achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat, iar, în subsidiar, redozarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Apelul inculpatului este întemeiat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Tribunalul a stabilit că susţinerea inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor este contrazisă de probele administrate, care demonstrează, fără dubiu, circuitul ordinelor de compensare respective şi faptul că inculpatul şi nu altcineva a semnat filele CEC fără acoperire, pentru achitarea acestora, sub acest aspect, apelul inculpatului este nefondat.
Nefondat este apelul acestuia şi în ce priveşte al doilea motiv - cuantumul pedepselor aplicate, instanţa reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante, cărora le-a dat suficientă eficienţă, aplicându-i pedepse coborâte sub minimul special.
în cauză, însă, prin O.U.G. nr.207/15.11.2000 privind modificarea Codului penal şi de procedură penală a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului în ce priveşte definirea noţiunii „consecinţe deosebit de grave", în sensul că prin aceasta se înţelege acum o pagubă materială mai mare de 1 miliard de lei (faţă de 50 milioane - la data săvârşirii faptelor de către inculpat).
Noua lege fiind mai favorabilă inculpatului, urmează a fi aplicate dispoziţiile art.13 C.pen.
Aşa fiind, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., Curtea a admis apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în pedepsele componente. în baza art.334 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridica a faptelor din cele două infracţiuni, prevăzute de art.215 alin.4 şi 5 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen. şi art.37 lit.b C.pen., în infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen. şi art.37 lit.b C.pen.
în baza textului de lege menţionat a fost condamnat inculpatul la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând să execute, în baza art.33 lit.a - 34 lit.b C.pen., o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.646/2000) NOTĂ: Decizia menţionată a rămas definitivă prin nerecurare.
Hotărârea pronunţată este susceptibilă de critică sub aspectul nemotivării reţinerii stării de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului.
Deşi instanţa de apel a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art.334 C.pr.pen. privind schimbarea încadrării juridice nu a argumentat noile pedepse aplicate inculpatului, prin reindividualizarea lor, nefăcând referire nici la dispoziţiile art.80 C.pen. privind concursul între cauzele de agravare şi cele de atenuare.
Considerăm că s-ar fi impus incidenţa normei la care am făcut referire, întrucât cuantumul pedepselor a fost coborât sub minimul special prin menţinerea prevederilor art.74 şi 76 C.pen., starea de recidivă fiind o agravantă ce intră în concurs cu circumstanţele atenuante reţinute.(Judecator Rodica-Aida Popa)
