LEGITIMĂ APĂRARE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Pentru a se reţine legitima apărare, este necesar, potrivit art.44 alin.2 C.pen., ca făptuitorul să fi acţionat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care a pus în pericol grav persoana sa, drepturile celui atacat, ale altuia sau interesul obştesc.
Condiţiile prevăzute în textul citat trebuie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele fiind de natură a înlătura existenţa legitimei apărări.
Nu există legitimă apărare, atunci când, deşi la începutul conflictului inculpatul s-a aflat în faţa unui atac imediat care îi periclita integritatea corporală, ulterior, pe parcursul desfăşurării faptelor, raportul de faţă s-a schimbat şi în situaţia nou creată, atacul nu mai prezenta un pericol grav pentru persoana inculpatului.
Prin sentinţa penală nr.18/26.01.2000, Judecătoria Urziceni, în baza art.181 C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen., a condamnat pe inculpatul I.P.I. la 3 luni închisoare, iar în baza art.81 -82 C.pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a reţinut, în fapt, că în ziua de 24.04.1999 partea vătămată se deplasa cu autoturismul proprietatea sa pe un drum de piatră. Cu acest prilej, l-a observat pe inculpat cărând cu o găleată, în curtea locuinţei, piatra cu care era pavată strada.
Partea vătămată a oprit autoturismul şi i-a atras atenţia inculpatului să înceteze, deoarece va deteriora drumul.
La întoarcere, partea vătămată, observând că inculpatul continuă să care piatra, a oprit maşina, a coborât şi s-a deplasat în spatele autoturismului cu intenţia de a purta o discuţie.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, inculpatul i-a aplicat, fară avertizare, o lovitură puternică cu găleata încărcată cu piatră în zona feţei şi din acel moment acesta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul I.P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, instanţa de fond reţinând faptul că el a acţionat în legitimă apărare, ceea ce înlătură caracterul penal al faptei, potrivit art.44 C.pen.
Tribunalul Ialomiţa, constatând apelul nefondat, prin decizia penală nr.106/ A/03.03.2000, l-a respins, ca nefondat, cu următoarea motivare:
Potrivit art.44 C.pen. nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus enunţate, pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să fie săvârşită în stare de legitimă apărare, este necesar, printre altele, ca atacul pentru a cărui înlăturare a fost comisă să fie imediat, ceea ce înseamnă că şi faptele trebuie să se producă între momentul în care atacul a devenit iminent şi momentul epuizării lui.
Prin atac imediat se înţelege un atac iminent, adică pe punctul de a se dezlănţui sau un atac în curs de desfăşurare.
La rândul său, pericolul pe care-l produce atacul trebuie să fie pe punctul de a se ivi (iminent) sau să se fi ivit (actual).
Iminenţa sau actualitatea atacului implică o durată de timp aproape imperceptibilă între atac şi apariţia pericolului grav care ameninţă persoana sau interesul ei, încât acţiunea în apărare se impune.
De asemenea, în legătură cu aplicarea art.44 C.pen., caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci şi cu posibilitatea celui atacat de a-l influenţa.
Mijloacele cu care cei afectat în faţa unui atac înţelege să-şi salveze viaţa sau integritatea corporală sunt la aprecierea sa, neputându-i-se reproşa că s-a folosit de instrumente mai periculoase, decât cele întrebuinţate de agresor.
Atâta vreme cât din partea victimei nu a existat un atac efectiv, care să îndeplinească cerinţele înscrise în art.44 C.pen., de a fi material, direct, imediat şi injust, nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta în legitimă apărare.
Din certificatul medico-legal rezultă că incuipatul prezenta echimoze, contuzie antebraţ drept şi humerus drept, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.
Partea vătamată prezintă, conform certificatului medico-legal, traumatism cranio-cerebral, traumatism facial cu fractură oase maxilar orbito-sinusal stâng, leziuni de violenţe produse prin lovire cu un corp dur.
Cu aceste acte medicale se dovedeşte că între cele două părţi a avut loc un schimb de lovituri, care au încetat prin lovitura aplicată părţii vătămate cu găleata.
Analizând leziunile suferite de cele două părţi, coroborate cu declaraţiile martorilor, care au relatat că nu au văzut-o pe partea vătămată având în mână o bâtă, rezultă că intensitatea agresiunii comise de inculpat cu găleata cu pietre depăşeşte cu mult limitele legitimei apărări.
Chiar dacă partea vătămată a avut o bâtă, comparând vătămările corporale suferite de inculpat, care sunt echimoze şi contuzii minore şi pentru care sunt necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, cu cele suferite de partea vătamată, care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale, rezultă că riposta inculpatului în faţa aşa zisului atac iminent al părţii vătămate, a fost vădit disproporţionat.
Ca atare, Tribunalul a considerat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.44 C.pen.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul I.P.I.
Prin motivele de recurs, acesta a reiterat, printre altele, criticile formulate cu prilejul declarării apelului, invocând legitima apărare.
Curtea a constatat că recursul nu este fondat, însuşindu-şi, practic, motivarea instanţei de apel. (Judecator Anca Dicu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1325/2000)
