LIBERARE CONDIŢIONATĂ. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
în raport de timpul executat de pedeapsă şi de pericol deosebit de grav al infracţiunii comise, se apreciază că nu sunt indicii temeinice de îndreptare a condamnatului, astfel că propunerea de liberare condiţionată nu este întemeiată.
Prin sentinţa penală nr.2453/04.07.2000 a Judecătoriei sectorului 5 s-a respins cererea de liberare condiţionată a petentului L.S. din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, motivat de faptul că timpul executat nu este suficient pentru reeducarea sa.
Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, prin decizia penală nr.1235/ 28.08.2000, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, motivat de aceea că liberarea sa condiţionată este admisibilă, întrucât îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Curtea, analizând actele din dosarul cauzei, a respins recursul ca nefondat (cu opinie separată, în sensul admiterii recursului), dispunând casarea ambelor hotărâri şi admiterea propunerii de liberare condiţionată.
Respingerea recursului a fost pronunţată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.59 C.pen., condamnatul care a executat 2/3 din durata pedepsei închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin 1/2 din durata pedepsei când din durata pedepsei se scade perioada executată pe baza muncii prestate, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dacă este stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.
Din dosarul cauzei rezultă că, petentul a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 C.pen., constând în sustragerea prin violenţă a unei genţi de la partea vătămată, faptă săvârşită la data de 12.02.1997, într-un tren de călători, valoarea pagubei fiind de 150.000 lei.
A început executarea pedepsei la 13.02.1997.
în raport de timpul executat şi pericolul deosebit de grav al infracţiunii comise, împreună cu un alt coparticipant, într-un loc public, corect s-a apreciat că nu sunt indicii temeinice de îndreptare a condamnatului şi prevenirii săvârşirii altor fapte penale.
Apoi, în timpul executării petentul a avut o conduită mediocră, nefiind recompensat, nu s-a evidenţiat pentru a se justifica liberarea sa condiţionată şi, deci, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul prevederilor legale sus arătate.
(Secţia I penală, decizia nr. 1593/2000) NOTĂ: Obiectul cauzei îl constituie nu cererea condamnatului, ci propunerea de liberare condiţionată, potrivit procesului verbal nr.24/16.06.2000 al comisiei competente.
Comisia a reţinut că, petentul cetăţean străin - a executat fracţia legală de 2/3 din pedeapsă, timp în care a avut un comportament conform cu Regulamentul de ordine interioară, a fost disciplinat şi nu a creat probleme în relaţiile cu cadrele sau cu ceilalţi deţinuţi.
Nu a fost recompensat, dar a participat la activităţile cultural-educative în măsura cunoştinţelor de limbă română, a dat dovezi temeinice de îndreptare şi nu are antecedente penale.
Instanţa fondului a respins propunerea fără a arăta acele elemente care au condus la concluzia că timpul executat nu este suficient pentru reeducare.
La fel a procedat şi Tribunalul, nemotivând respingerea apelului, prin decizia reţinând doar executarea fracţiei legale şi necombătând în nici un fel constatările comisiei de propuneri.
Mai mult, în recurs, completul majoritar a avut în vedere, pentru respingerea recursului, gravitatea faptei săvârşite, pe care o descrie în amănunt (tâlhărie cu valoarea prejudiciului de 150.000 lei şi locul săvârşirii faptei), subliniind gradul de pericol social şi elementele agravante, motiv pentru care se apreciază că timpul executat nu a fost suficient pentru reeducarea condamnatului.
Acest punct de vedere este nelegal şi netemeinic fiind sinonim cu o nouă individualizare a pedepsei, care a fost efectuată de instanţa fondului, conform art.72 C.pen., când a pronunţat condamnarea inculpatului.
Or, potrivit art.59 alin.1 C.pen., la liberarea condiţionată se au în vedere: executarea fracţiei legale, comportarea condamnatului, ţinându-se seama doar de antecedentele acestuia şi nu de natura faptei, modalitatea de săvârşire, gradul de pericol social şi asigurarea prevenţiei generale.
Neţinându-se seama de art.59 C.pen. şi adăugându-se la lege alte criterii pentru liberarea condiţionată, socotim că soluţia de mai sus este criticabilă. (Judecator Violeta Hutopila)
