Judecata. Calificare greşită a cererii. Contestaţie la executare. Obiect
| Comentarii |
|
Potrivit art. 460 şi 461 din Codul de procedură penală, contestaţia la executare are ca obiect o sentinţă penală executorie, pentru cazurile expres prevăzute în art. 461 din Codul de procedură penală, şi se adresează instanţei de executare, care este cea prevăzută de art. 418 din Codul de procedură penală.
în cauză, se contestă executarea unei sentinţe penale executorii a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pentru cazul prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, în sensul că a intervenit prescripţia executării pedepsei aplicate prin această sentinţă, în condiţiile prevăzute de art. 125 din Codul penal coroborat cu art. 126 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
împrejurarea că prin aceeaşi cerere se invocă şi greşita declanşare a procedurii de extrădare nu reprezintă petitul contestaţiei la executare cu care a fost învestită instanţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, întrucât în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre penală executorie de extrădare care să poată fi atacată cu contestaţie la executare conform prevederilor menţionate.
în raport de această împrejurare, instanţa, în baza rolului activ prevăzut de art. 4 din Codul de procedură penală, avea obligaţia să dea o calificare juridică a cererii privind declanşarea procedurii de extrădare, calificare care trebuia să aibă în vedere regimul juridic al contestaţiei la executare şi să o soluţioneze prin raportare la cazurile prevăzute de art. 461 din Codul de procedură penală.
Pe de altă parte, Curtea nu este competentă material să judece o eventuală contestaţie la declanşarea procedurii de extrădare, întrucât nu a fost sesizată cu soluţionarea cererii de extrădare a condamnatului, în condiţiile instituite de dispoziţiile Legii nr. 296/2001 cu privire la extrădare.
(Sentinţa nr. 28 din 13 mai 2003 — Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 706 din 14.04.2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.
în baza art. 42 din Codul de procedură penală, raportat la art. 281 pct. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, a declinat competenţa de judecare a cauzei privind contestaţia la executarea Sentinţei penale nr. 236 din 28.02.1994 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 384 din 27.07.1994 a Curţii de Apel Bucureşti, formulată de condamnatul P.D., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, întrucât în contestaţia la executare se contestă măsura luată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, de a propune Ministerului Justiţiei, în baza Sentinţei penale nr. 236 din 28.02.1994, declanşarea procedurii de extrădare a condamnatului în vederea executării restului de pedeapsă, conform art. 281 pct. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, competenţa de judecare în primă instanţă aparţine curţii de apel.
Este adevărat faptul că în contestaţia la executare s-a invocat şi intervenţia prescripţiei executării pedepsei, însă această împrejurare constituie doar motivul pentru care se contestă executarea Sentinţei penale nr. 236/1994, executare ce constă tocmai în declanşarea procedurii de extrădare.
Examinând competenţa în raport de cererea de învestire a instanţei Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, nefiind sesizată cu soluţionarea cererii de extrădare a condamnatului P.D., în condiţiile instituite de dispoziţiile Legii nr. 296/2001 cu privire la extrădare.
Potrivit art. 460 şi 461 din Codul de procedură penală, contestaţia la executare are ca obiect o sentinţă penală executorie, pentru cazurile expres prevăzute în art. 461 din Codul de procedură penală, şi se adresează instanţei de executare, care este cea prevăzută de art. 418 din Codul de procedură penală.
în cauză, se contestă executarea unei sentinţe penale executorii a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pentru cazul prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, în sensul că a intervenit prescripţia executării pedepsei aplicate prin această sentinţă, în condiţiile prevăzute de art. 125 din Codul penal coroborat cu art. 126 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
împrejurarea că prin aceeaşi cerere se invocă şi greşita declanşare a procedurii de extrădare nu reprezintă petitul contestaţiei la executare cu care a fost învestită instanţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, întrucât în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre penală executorie de extrădare care să poată fi atacată cu contestaţie la executare conform prevederilor menţionate.
în raport de această împrejurare, instanţa, în baza rolului activ prevăzut de art. 4 din Codul de procedură penală, avea obligaţia să dea o calificare juridică a cererii privind declanşarea procedurii de extrădare, calificare care trebuia să aibă în vedere regimul juridic al contestaţiei la executare şi să o soluţioneze prin raportare la cazurile prevăzute de art. 461 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că în cauză contestaţia la executare nu priveşte o hotărâre penală de extrădare executorie pronunţată de curtea de apel, faţă de contestaţia la executare formulată de condamnat, în baza art. 42 alin. 1 şi art. 43 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a trimis cauza la instanţa superioară în conflict pentru regulator de competenţă.
