Judecata. Neagravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac. Graţiere. Inaplicabilitatea Legii nr. 543/2002
| Comentarii |
|
In speţă, din considerentele actului de sesizare rezultă că inculpatul a săvârşit două fapte penale prevăzute de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, republicat. întrucât inculpatul a fost condamnat doar pentru o faptă, lipsa menţiunii din hotărârea de condamnare, privitoare la data când a fost săvârşită fapta pentru care a fost condamnat, face imposibilă aplicarea dispoziţiilor de graţiere prevăzute de Legea nr. 543/2002.
în propria cale de atac, situaţia inculpatului nu poate fi agravată prin remedierea acestui neajuns, în sensul condamnării lui pentru două fapte prevăzute de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, republicat, ca apoi să se aplice dispoziţiile graţierii faţă de una din ele.
(Decizia nr. 1287 din 8 iulie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 335 din 14.03.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 1267/2003, în baza art. 208 alin. 4 - art. 209 alin. 1 lit. e), g), i) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.D. la 3 ani închisoare.
în baza art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 83 din Codul penal, s-a dedus prevenţia de la data de 18.11.2002 la zi şi, conform art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut arestul inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată D.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în baza art. 118 lit. b) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat unghiera, lama de ras, perechea de mănuşi, depuse la camera de corpuri delicte a Secţiei 21 Poliţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: La data de 18.11.2002, pe fondul consumului de alcool, inculpatul D.D. a pătruns prin efracţie în autoturismul părţii vătămate D.V., deschizând autoturismul cu unghiera. Având o oarecare dexteritate, fiind mecanic auto, a demontat contactul auto, a efectuat contactul pe "direct", după care a efectuat mai multe drumuri între cartierele Militari şi Colentina.
La data de 29.07.2002, inculpatul D.D. a condus autoturismul aparţinând lui G.G. în cartierul Militari, deşi acesta îl încredinţase pentru reparaţii, şi nu pentru a fi condus.
Faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. 4- art. 209 alin. 1 lit. e), g), i) din Codul penal, art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul D.D., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul redozării pedepsei, ţinând cont de circumstanţele legale prevăzute de art. 74, 76 din Codul penal, reducând-o sub minimul special prevăzut de lege.
Instanţa de control judiciar a analizat apelul inculpatului sub toate aspectele învederate, dar şi din oficiu, şi a constatat că faptele reţinute dovedesc vinovăţia lui, iar pedepsele au fost dozate corespunzător criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, neputându-se reţine circumstanţa atenuantă, pentru o coborâre a cuantumului stabilit.
Prin Decizia penală nr. 713/A din 12.05.2003, pronunţată în Dosarul nr. 1918/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul promovat de inculpat şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul D.D., reluând motivul redozării pedepsei invocat şi în apel.
în favoarea lui, reprezentantul parchetului a pus concluzii de admitere a recursului şi de constatare a graţierii pedepsei aplicate, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis corespunzător, prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 543/2002, modificată.
Examinând hotărârea recurată, sub aspectul criticilor invocate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 14 şi 171 din Codul de procedură penală, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că recursul inculpatului D.D. este nefondat şi l-a respins.
Curtea a constatat că pedeapsa stabilită, situată către limita minimă, nu este în dezacord cu criteriile de individualizare menţionate şi nici nu este de natură a prejudicia pe inculpat.
Pe de altă parte, nici dispoziţiile Legii nr. 543/2002, modificată, nu sunt incidente în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, de folosinţă a unui autoturism şi două infracţiuni de conducere fără permis prevăzute de art. 208 alin. 4 - art. 209 alin. 1 lit. e), g), i) din Codul penal şi, respectiv, art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 13 şi art. 33 lit. a) din Codul penal.
în faza de judecată în fond a cauzei, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de furt calificat, de folosinţă a unui autoturism, săvârşită la data de 18.11.2003, la 3 ani închisoare pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, iar conform regulilor concursului de infracţiuni s-a stabilit ca el să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul a mai comis o faptă de conducere fără permis la data de 29.07.2002, însă judecătorul fondului nu l-a condamnat decât pentru una dintre ele, fără nici o distincţie a datei săvârşirii.
în propria cale de atac a apelului, situaţia lui nu a putut fi agravată prin remedierea acestui neajuns şi cu atât mai puţin nu se poate face în recursul de faţă, în care procurorul a solicitat constatarea intervenirii graţierii unor pedepse prin Legea nr. 543/2002, astfel cum a fost modificată, cu referire la fapta prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, republicat.
Curtea a constatat că faptele ce ar putea face obiectul graţierii unor pedepse prevăzute de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, republicat, au fost comise de inculpat la data de 29.07.2002 şi, respectiv, 18.11.2002, însă, atâta timp cât prin hotărârea de condamnare nu s-a precizat pentru care din ele a fost sancţionat penal inculpatul, este imposibilă aplicarea dispoziţiilor de graţiere.
Aceasta întrucât numai pedeapsa pentru fapta din data de 29.07.2002 ar beneficia de graţiere, fiind anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, în timp ce fapta din 27.11.2002, ulterioară acestei legi, nu cade sub incidenţa dispoziţiilor ei.
