Judecata. Procedura în cauzele cu inculpaţi minori. Inculpat minor trimis în judecată împreună cu un major. Publicitatea şedinţei de judecată
| Comentarii |
|
Şedinţa în care are loc judecarea infractorilor minori nu este publică şi se desfăşoară separat de celelalte şedinţe chiar dacă în cauză sunt şi inculpaţi majori şi nu este posibilă disjungerea.
Recursul inculpatului major, care a fost judecat împreună cu un infractor minor în şedinţă nepublică, este nefondat sub acest aspect, în raport de prevederile art. 485 - 486 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 415 din 6 martie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 170 din 24.07.2002, Judecătoria Turnu Măgurele, în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul M.G. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 58 din 23.01.2002 a Judecătoriei Caracal, şi a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul A.V. la 3 ani închisoare.
în baza art. 81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 82 din Codul penal, şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
în baza art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul B.l. la 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 82 din Codul penal, atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal. A dedus prevenţia de la 16.05.2002 la 14.06.2002 pentru toţi inculpaţii. A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate G.F. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 15 mai 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu căruţa lui M.G. în comuna P., de unde au furat un cal, care valora 20.000.000 lei, de la partea vătămată G.F., prin escaladarea gardului împrejmuitor.
în jurul orei 2,00 a doua zi, în timp ce se aflau pe raza satului P., inculpaţii au fost opriţi de paznicii comunali, faţă de care au recunoscut în cele din urmă furtul calului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.G., solicitând reducerea pedepsei de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o exagerată în raport cu fapta săvârşită, faţă de faptul că prejudiciul a fost recuperat, iar inculpatul are discernământul redus.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei în raport de motivul invocat, Tribunalul Teleorman - Secţia penală, prin Decizia penală nr. 395/A din 13.11.2002, a respins apelul inculpatului.
Tribunalul a reţinut că prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de la 3 la 15 ani, şi nu a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante, întrucât inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte de acelaşi gen, a dovedit o persistenţă infracţională în comiterea unor astfel de infracţiuni şi, deşi a beneficiat de clemenţă, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 81 din Codul penal, a nesocotit acest beneficiu, la scurtă vreme comiţând fapta cu un minor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul M.G., criticând sentinţa şi decizia întrucât nu au fost respectate la judecarea fondului prevederile legale privind publicitatea sentinţei, nefiindu-i respectat nici dreptul la apărare. Inculpatul a arătat că instanţele au omis să ia în considerare posibilitatea executării pedepsei în condiţiile art. 81 din Codul penal, pedeapsa aplicată de Judecătoria Caracal prin Sentinţa penală nr. 58/2002 neconstituind primul termen al recidivei, acesta fiind minor.
Pentru motivele arătate, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a da posibilitatea de a aduce probe în circumstanţiere.
Analizând recursul inculpatului, probele administrate în cauză, precum şi decizia Tribunalului Teleorman, Curtea a constatat că recursul inculpatului este nefondat, respingându-l în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
Decizia penală nr. 395/A din 13.11.2002 a Tribunalului Teleorman - Secţia penală este legală şi temeinică.
Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi a menţinut în totalitate Sentinţa penală nr. 170 din 24.07.2002 a Judecătoriei Turnu Măgurele.
Decizia pronunţată de Tribunalul Teleorman a analizat toate motivele de apel invocate de inculpat, reţinând corect că pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 58 din 23.01.2002 a Judecătoriei Caracal a fost aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal, iar, potrivit art. 4 lit. A alin. (2) pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, infracţiunea comisă de inculpat a fost exceptată de la graţiere.
în al doilea rând, motivul invocat de inculpat este neîntemeiat şi pentru aceea că, potrivit art. 120 alin. 1 din Codul penal, graţierea are ca efect înlăturarea în total sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.
Spre deosebire de cauzele care înlătură răspunderea penală, graţierea nu afectează existenţa răspunderii penale, condamnarea rămânând în evidenţa cazierului judiciar şi constituind antecedente penale producătoare de consecinţe juridice.
în mod corect instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost comisă în termenul de încercare fixat prin Sentinţa penală nr. 58/2002, rămasă definitivă prin neapelare la 6.02.2002.
Instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, adică minimul special stabilit de lege, nereţinând în sarcina acestuia circumstanţele atenuante, rezultând din poziţia lui sinceră, având în vedere modul în care a fost săvârşită infracţiunea şi condiţiile în care inculpatul a recunoscut comiterea ei, dar şi celelalte împrejurări ce se circumscriu activităţii infracţionale, care reprezintă circumstanţe agravante, reţinându-se că inculpatul a comis fapta împreună cu un minor, fiind incidente dispoziţiile art. 75 lit. c) din Codul penal.
Acelaşi inculpat a fost condamnat anterior pentru fapte de acelaşi gen, ceea ce denotă perseverenţa infracţională a acestuia şi nereeducarea sa, situaţie ce rezultă şi din faptul că acesta a beneficiat de suspendarea condiţionată a executării unei pedepse, iar comiţând o nouă faptă nu a înţeles că trebuie să-şi schimbe comportamentul său antisocial.
Criticile aduse de inculpat, în sensul că şedinţa nu a fost publică, nu sunt justificate, deoarece, fiind vorba de săvârşirea unei infracţiuni împreună cu un minor, B.I., în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 485 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Cea de-a doua critică adusă de inculpatul recurent, privitoare la încălcarea dreptului său la apărare de către instanţa de fond, este nefondată, având în vedere că din verificarea încheierilor pronunţate în cauză de către Judecătoria Turnu Măgurele s-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat F.F., iar la termenul din 24.07.2002 inculpatul a fost audiat, declarând că recunoaşte fapta pentru care a fost trimis în judecată şi cunoaşte conţinutul actului de inculpare.
Aşa fiind, Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului M.G., cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
