JUDECATĂ. CERERE DE SCHIMBARE A ÎNCADRĂRII JURIDICE. OBLIGAŢIA INSTANŢEI.
| Comentarii |
|
Solicitarea schimbării încadrării juridice a faptei, făcută de apărătorul inculpatului şi însuşită de inculpat, obligă instanţa să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice, dând cuvântul procurorului şi inculpatului pe acest aspect, după care să se pronunţe motivat asupra acestei cereri.
Prin sentinţa penală nr.309 din 18.05.2000, pronunţată în dosarul nr.3562/ 1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.81-82 C.pen., pe un termen de încercare de 5 ani, precum şi la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.254 alin.1 C.pen.
Conform art.254 alin.ultim rap.la art.255 alin.ultim C.pen., s-a dispus restituirea sumei de 1.000 USD către denunţătorul A.C.
Numitul A.C. a sesizat organele de poliţie cu faptul că, la data de 27.10.1999, fiind la punctul de lucru al S.C. „C.P." - S.R.L., inculpatul S.G., în prezenţa martorului U.S., i-a solicitat suma de 1.000 USD pentru ca, în calitatea sa de membru al Comisiei Tehnico-Economice Ilfov şi şef al Centrului Vest din cadrul CONEL, să facă demersuri pentru obţinerea avizului necesar lui S.C. „C.P." -S.R.L.
Urmare a denunţului şi conform înţelegerii părţilor, A.C. s-a întâlnit la un restaurant cu inculpatul şi, în prezenţa martorului U.S., i-a predat inculpatului suma de 1.000 USD. La ieşirea din restaurant inculpatul a fost oprit de poliţie, după care a scos din buzunar tot ce a avut, inclusiv suma de bani primită.
în prezenţa martorilor asistenţi inculpatul a declarat că a primit suma de 1.000 USD de la A.C. pentru acordarea unor consultaţii tehnice.
Ulterior, s-a constatat şi faptul că toate bancnotele au fost inscripţionate cu o substanţă fluorescentă, fiind scris cuvântul „mită".
în cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut că suma de bani i-a fost introdusă în buzunar de A.C. şi că nu-şi explică prezenţa acesteia la el, susţinere care este contrazisă faţă de cele declarate cu ocazia percheziţiei şi a celor declarate de martorii asistenti, prezenţi la constatarea faptei si chiar a martorului U.S.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul critică sentinţa pentru aceea că s-au încălcat prevederile art.302 Cod pr.pen., nefiind pusă în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din luare de mită în primirea de foloase necuvenite, formulată de inculpat, şi greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv a pedepsei cu suspendarea condiţionată a executării.
Inculpatul critică sentinţa pentru greşita sa condamnare pentru art.254 C.pen., flagrantul fiind o încercare, şi solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
După examinarea întregului material probator al cauzei, Curtea constată ca întemeiată doar critica Parchetului, privind încălcarea art.302 C.pr.pen., celelalte critici formulate în cauză de Parchet şi inculpat fiind nefondate.
în şedinţa publică de la instanţa de fond din data de 11.05.2000, în lipsa altor cereri ale părţilor sau excepţii, s-a dat cuvântul pe fond.
După susţinerea actului de acuzare de către procuror, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea, în principal, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din art.254 C.pen. în art.256 C.pen.
în raport de această solicitare, Tribunalul avea obligaţia - conform art.334 C.pr.pen. - să pună în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, dând cuvântul procurorului şi inculpatului pe acest aspect.
Instanţa a omis să dea cuvântul procurorului şi să se pronunţe asupra acestei cereri.
Este adevărat că în expozeul sentinţei, Tribunalul s-a preocupat, prin analiza detaliată a probelor de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, să demonstreze că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
Deşi considerentele sentinţei sunt corecte şi temeinic detaliate, demonstrând legalitatea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, se impunea şi pronunţarea asupra respingerii cererii subsidiare a inculpatului, cu motivarea corespunzătoare.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea admite apelul Parchetului, desfiinţează parţial sentinţa apelată şi, rejudecând pe fond, va respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.254 alin.1 C.pen. în art.256 C.pen.
(Secţia I penală, decizia nr.590/2000) NOTĂ: Decizia de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.3043/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală.
Conform art.334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei se poate solicita instanţei, de oricare parte din proces, în cursul judecăţii, situaţie în care instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare.
Conform art.339 C.pr.pen., înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă părţile şi pe procuror dacă mai au de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.
Această dispoziţie legală completată de teza finală a art.334 C.pr.pen. (instanţa atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea), stabilesc cadrul procesual în care se poate formula o cerere de schimbare a încadrării juridice, respectiv înainte de a se trece la judecarea cauzei pe fond.
Când cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei este solicitată de o parte în cursul judecării cauzei pe fond, instanţa o apreciază ca pe o apărare şi nu ca o cerere nouă, situaţie în care nu are obligaţia să dea cuvântul părţilor pe această cerere.
în speţă, procurorul a susţinut acuzarea şi a solicitat condamnarea inculpatului conform cu actul de sesizare, deoarece nu s-a formulat cerere nouă, în cursul judecăţii de nici o parte, privitor la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Cele de mai sus sunt reglementate de art.339 alin.2 C.pr.pen., care prevăd că „dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse ori dacă s-au efectuat completările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească".
Această logică juridică este reflectată şi de art.334 C.pr.pen., privitor la reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, dacă, în cursul deliberării,
instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi necesită o punere în discuţia părţilor, şi de art.302 C.pr.pen., care prevăd faptul că instanţa este obligată să pună în discuţie cererile şi excepţiile arătate în art.301 C.pr.pen. (făcute în cursul judecăţii) şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată. (Judecator Violeta Hutopila)
