JUDECATĂ. NESEMNAREA ÎNCHEIERII DE AMÂNARE A PRONUNŢĂRII. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA APĂRARE. NEPRONUNTARE ASUPRA EXCEPŢIEI DE NECOMPETENTĂ MATERIALĂ. NULITATEA HOTĂRÂRII.
| Comentarii |
|
încheierea de amânare a pronunţării semnată numai de grefier, contrar dispoziţiilor art.305 alin.2 C.pr.pen. şi menţionarea în această hotărâre că persoana condamnată a fost asistată de apărător din oficiu, fără să indice numele acestuia şi fără să existe delegaţie la dosar, situaţie în care există incertitudine privind asigurarea aparării, constituie cazuri de nulitate absolută prevăzute de art.197 alin.2 C.pr.pen.
Nepronunţându-se asupra excepţiei de necompetenţă materială pentru care a rămas în pronunţare şi soluţionând pe fond apelul, neexistând dezbateri asupra acestuia, instanţa a încălcat regulile procedurale care reglementează desfăşurarea procesului penal, situaţie sancţionată de art.197 alin.1 din acelaşi cod.
Prin sentinţa penală nr.1000/31.05.2000, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr.3265/2000, s-a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani şi 9 luni închisoare aplicată petentului condamnat G.V., prin sentinţa penală nr.1904/1999 a Judecătoriei Buftea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, petentul condamnat G.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1904/1999 a Judecătoriei Buftea, cu motivarea că mama sa este foarte bolnavă şi necesită îngrijiri medicale, având handicap de gradul II şi III, şi că nu mai are alte rude care să o ajute.
La dosarul cauzei a fost depus un referat de la executări penale, iar la termenele din 10.05.2000 şi 31.05.2000, petentul condamnat nu a putut da relaţii cu privire la domiciliul mamei sale, pentru a se efectua ancheta socială, în şedinţa de la 31.05.2000 petentul a mai arătat că nu este singurul copil al mamei sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.453 lit.c C.pr.pen., susţinerile petentului nefiind dovedite.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie.
Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr.1077/A/ 20.07.2000, pronunţată în dosarul nr.2804/2000, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.V.
Decizia a fost atacată, în termen legal, cu recurs de către condamnat, care a invocat faptul că mama sa este grav bolnavă, cu venituri reduse şi lipsită de întreţinere.
Analizând hotărârea recurată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în limitele statornicite prin art.3856 alin.2 C.pr.pen., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru consideraţiile ce vor fi arătate în continuare.
La data de 18.07.2000, la instanţa de apel, cu ocazia dezbaterilor, s-a întocmit încheierea de amânare a pronunţării pentru data de 20.07.2000. încheierea amintită nu a fost semnată decât de grefier, ceea ce contravine prevederilor art.305 alin.2 C.pr.pen., constituind un caz de nulitate, prevăzut de art.197 alin.2 din acelaşi cod.
De asemenea, în aceeaşi încheiere se menţionează că persoana condamnată a fost asistată de apărător din oficiu, fără să indice numele acestuia şi fără să existe vreo delegaţie la dosar, situaţie în care există incertitudine privind apărătorul, ceea ce constituie un alt caz de nulitate prevăzut de art.197 alin.2 C.pr.pen.
Mai este observat că, la acelaşi termen, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială şi a rămas în pronunţare pe acest aspect, pentru ca la termenul fixat să soluţioneze pe fond apelul.
Procedând astfel, pe de o parte, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate, iar pe de altă parte, nu au existat dezbateri asupra apelului, încălcându-se regulile procedurale care reglementează desfăşurarea procesului penal,situaţie sancţionată de art.197 alin.1 din acelaşi cod.
în fine, nici la judecata în fond şi nici la judecata în apel nu s-au administrat dovezi în raport de cererea condamnatului întemeiată pe art.455 rap.la art.453 lit.c C.pr.pen.
Constatând incidenţa cazului de casare prev.în art.3859 pct.171 C.pr.pen., se va admite recursul condamnatului în temeiul art.38515 pct.2 lit.c din acelaşi cod şi casând decizia se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalului Bucureşti. (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1590/2000)
