JUDECATĂ. PROBE. OBLIGAŢIA ORGANULUI JUDICIAR.
| Comentarii |
|
Neîndeplinirea obligaţiei legale prev.de art.62 C.pr.pen., de către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată respectiv de a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, conduce la pronunţarea unei soluţii eronate, fundamentate pe probe insuficiente şi contradictorii.
Soluţia, în acest caz, este aceea a trimiterii cauzei la instanţa de fond, pentru completarea probelor.
Prin sentinţa penală nr.1834/14.11.1997, Judecătoria Buftea l-a condamnat pe inculpatul C.S. la doi ani închisoare, în baza art.184 alin.2 şi 4 C.pen.
în baza art.1 din Legea nr.137/1997, a constatat graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
Acesta a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 28.06.1996, inculpatul C.S. a tras cu arma de tir marca U.M.C., calibru 5-6 mm, după un câine, pe care l-a rănit la picior.
Glonţul a lovit zidul casei părţii vătămate A.N. şi de aici a ricoşat în mâna minorului A.M., în vârstă de 3 ani.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.1/9712/1996, minorul A.M. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin impact cu un corp dur (posibil glonţ) ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr.1690/A/1999 Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a admis apelul inculpatului C.S., a desfiinţat sentinţa penală şi în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.184 alin.2 şi 4 C.pen.
Instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cauză nu sunt concludente în privinţa stabilirii vinovăţiei inculpatului.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul şi partea civilă, pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen., în sensul greşitei achitări a inculpatului, pe baza unor probe incomplete şi, respectiv, greşita exonerare de răspundere civilă delictuală.
Ambele recursuri sunt fondate.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, Curtea a constatat că, deşi în cauză au fost întocmite două expertize balistice, acestea au concluzii contradictorii şi cu un pronunţat caracter de probabilitate.
Astfel, nu s-a stabilit cu certitudine dacă glonţul a fost tras cu arma inculpatului. O altă concluzie se referă la împrejurarea că este posibil ca glonţul să fi produs rana minorului „în condiţiile unui ricoşeu tangenţial".
Curtea a apreciat probele ca fiind incomplete pentru stabilirea adevărului, în cauză impunându-se o expertiză efectuată de Laboratorul Central de Expertize Criminalistice, precum şi completarea probei cu martori şi confruntări.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursurile declarate de procuror şi partea civilă, a casat cele două hotărâri şi a trimis cauza la instanţa de fond în vederea lămuririi sub toate aspectele, pe bază de probe, potrivit art.62 C.pen. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr. 747/2000)
