LIBERARE CONDIŢIONATĂ. RECURS. EROARE GRAVĂ DE FAPT.
| Comentarii |
|
Instanţa a comis o gravă eroare de fapt, atunci când, având a se pronunţa asupra liberării condiţionate, a calculat greşit fracţiunea de pedeapsă ce este prevăzută prin dispoziţiile art.59 Cod penal.
Prin sentinţa penală nr.4190/22.12.1999, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a respins propunerea de liberare condiţionată privind pe condamnatul D.A., din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.167/1995 a Tribunalului Bucureşti, fixându-se termen de reiterare la data de 22.06.2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducarea sa.
Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.97/26.01.2000 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală.
S-a motivat că, prin sentinţa penală nr.167/1995, apelantul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar acesta nu a executat fracţia de 1/2 din pedeapsă, conform art.59 alin.2 C.pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.A., solicitând să fie liberat condiţionat, întrucât a dat dovezi temeinice de îndreptare, iar fracţia de 1/2 din pedeapsă a executat-o în regim de detenţie.
Recursul a fost considerat fondat, reţinându-se, în esenţă, faptul că instanţa de apel nu a luat în calcul şi o perioadă de 556 zile executate prin arest preventiv (şi care fusese dedusă din pedeapsa de 6 ani închisoare), în aceste condiţii, condamnatul executând efectiv, prin detenţie, un total de 1.442 zile închisoare, cu mult peste fracţia de 1/2 din pedeapsă, respectiv 1095 zile.
S-a considerat că instanţa de apel a comis astfel o gravă eroare de fapt, în calcularea fracţiei de 1/2 din pedeapsă, atrăgând incidenţa în recurs a cazului de casare prev.de art.3859 pct.18 C.pr.pen.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a mai reţinut că, aşa cum rezultă din aprecierile comisiei de liberare condiţionată, condamnatul a avut o comportare corespunzătoare, prezentând dovezi temeinice de îndreptare, îndeplinind astfel toate condiţiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiţionată.
în baza acestor considerente, Curtea a admis recursul condamnatului şi casând ambele hotărâri a admis propunerea de liberare condiţionată.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.379/2000) NOTĂ: Deşi nu este menţionat expres în hotărârea instanţei de recurs, apreciem că schimbarea soluţiei dată în cauză s-a făcut printr-o aplicare corectă a legii la situaţia de fapt, fiind incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen., instanţa de apel aplicând greşit legea.
Instanţa de recurs a analizat în mod legal şi temeinic întreaga motivaţie a instanţei de apel, cu privire la probatoriile administrate, în final reapreciind particularităţile situaţiei de fapt, aşa cum impun dispoziţiile art.38514 alin.1 C.pr.pen. Potrivit acestui articol „Instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanţa de recurs.". (Judecator Viorel-Adrian Podar)
