Liberarea condiţionată. Revocare
| Comentarii |
|
Dacă inculpatul a comis o nouă infracţiune în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei, instanţa este obligată să dispună fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 388 din 9 iunie 2011
Prin sentința penală nr. 416/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art. 215 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul T.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”.
în baza art. 71 C.pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile C.D. și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 15.749,86 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 4 aprilie 2006 partea vătămată C.D., administrator la SC C.C. SRL, a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului D.P.I., solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Din cercetările efectuate în cadrul urmăririi penale începute ca urmare a plângerii părții vătămate, a rezultat că făptuitor este inculpatul T.L.. Acesta, la începutul lunii aprilie 2006, l-a contactat pe partea vătămată C.D., administrator la SC C.C. SRL, solicitându-i livrarea unei cantități de material lemnos și prezentându-se sub numele de D.P.I.
Partea vătămată, fiind de acord cu această tranzacție, în data de 3.04.2006 a încărcat cantitatea de 41,447mc cherestea, în valoare de 15.749,86 lei, într-un autovehicul tip TIR cu nr. de înmatriculare NT-1250/1251, aparținând unei firme al cărei administrator este S.F., iar în noaptea de 03.04.2006, în jurul orelor 22:00 a ajuns cu materialul lemnos în orașul Gheorgheni, unde era așteptat de inculpat.
Aici inculpatul a spus că TIR-ul cu materialul lemnos urmează să se deplaseze în Miercurea Ciuc, unde va fi descărcat la un uscător. în momentul când TIR-ul a ajuns în Miercurea Ciuc, acesta a fost condus la sediul firmei SC D.M. SRL din Miercurea Ciuc.
După descărcarea materialului lemnos, care s-a efectuat de către martorii B.V. și K.Z.L., muncitori la firma SC D.M. SRL, partea vătămată a fost invitat de inculpat în restaurantul J.C. din Miercurea Ciuc, pentru a servi masa. Pentru a-i câștiga încrederea, inculpatul i-a spus acestuia că patronul restaurantului este tatăl său.
După circa 2 ore, inculpatul a spus că merge în biroul tatălui său, pentru a aduce banii pentru materialul lemnos. Văzând că nu se mai întoarce, partea vătămată l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat, dar telefonul era închis.
Imediat, partea vătămată s-a deplasat la locul unde s-a descărcat materialul lemnos, unde era doar paznicul firmei, care i-a relatat că materialul lemnos a fost încărcat într-un alt TIR, fără să știe încotro a plecat.
în drept, fapta inculpatului T.L. care la data de 4.04.2006 declinându-și o altă identitate, l-a indus în eroare pe partea vătămată C.D., pe care l-a convins să-i livreze și să-i predea spre cumpărare, o cantitate de material lemnos în valoare de 15.749,86 lei pe care inculpatul a preluat-o, dispărând apoi cu marfa fără să o plătească, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(2) C.pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat s-au avut în vedere în primul rând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care este recidivist și în prezent se află în executarea altei pedepse cu închisoarea.
De asemenea, s-a luat în considerare referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului, conform căruia lipsa unui nivel optim al motivației pentru schimbare comportamentală și neasumarea responsabilității față de fapta comisă constituie factori negativi, care pot menține o evoluție comportamentală viitoare negativă în cazul inculpatului.
împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr. 8/01.08.2010 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța în acest sens Tribunalul a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
în ce privește cererea de contopire formulată de inculpat, tribunalul a constatat că potrivit deciziei LXX/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, contopirea pedepselor nu se poate dispune direct în căile de atac, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Inculpatul condamnat are posibilitatea formulării unei cereri de modificare a pedepsei în temeiul art. 449 C.proc.pen.
în ce privește critica parchetului, tribunalul a constatat că este vorba despre o eroare materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței primei instanțe. Nu există nici un element care să ducă la concluzia că judecătoria ar fi avut în vedere o altă încadrare juridică a faptei decât cea dată prin actul de sesizare.
S-a apreciat că fiind vorba despre o eroare materială aceasta se remediază pe căile procedurale prevăzute de lege la art. 195 C.proc.pen., iar nu în calea de atac a apelului.
împotriva deciziei Tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C.proc.pen. susținând că instanțele în mod greșit nu au făcut aplicarea art. 61 C.pen. în privința restului de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, de 923 zile.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 14 C.proc.pen. se rețin următoarele:
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 416/2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, sentință menținută prin decizia Tribunalului Harghita și atacată de Parchet, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
Verificând starea de recidivă a inculpatului se constată că într-adevăr acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C.pen. deoarece la data când acesta a comis fapta pentru care este cercetat era liberat condiționat, cu un rest de 923 zile, noua faptă fiind comisă înainte de expirarea celor 923 zile rămase neexecutate.
în aceste condiții instanțele inferioare trebuiau să procedeze conform art. 61 C.pen. și să se pronunțe cu privire la liberarea condiționată, fie în sensul revocării, fie în sensul menținerii beneficiului liberării condiționate.
Cum nu s-a procedat așa este clar că s-a făcut o greșită aplicare a legii. Ca urmare, apreciindu-se că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C.proc.pen. se va admite recursul Parchetului și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) C.proc.pen., se va casa parțial decizia atacată și desființa parțial sentința penală nr. 416/2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și în urma rejudecării cauzei, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C.pen. se va revoca liberarea condiționată a inculpatului T.L. și se va dispune contopirea restului de pedeapsă rămas de executat de 923 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(2) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute.
Se vor menține celelalte dispoziții din hotărârile atacate, care nu contravin prezentei decizii.
