Procedura în cauzele cu infractori minori. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 482 alin. (2) C.proc.pen., în cauzele cu inculpaţi minori, instanţa are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare, cu excepţia cazului în care acesta a fost efectuat în cursul urmăririi penale, când dispunerea referatului de către instanţă devine facultativă. Absenţa referatului de evaluare în asemenea cauze, atrage casarea hotărârii, cu trimiterea pricinii spre rejudecare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 306 din 4 mai 2011
Prin sentința penală nr. 37/10.03.2011, Judecătoria Toplița a hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul T.I.D. la 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) cu art. 209 alin. (1) lit. g) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen., art. 74 lit. a)-b), art. 76 lit. d), art. 109 alin. (1) C.pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C.proc.pen.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C.pen.
în temeiul art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an și 4 (patru) luni.
în temeiul art. 359 alin. (1) C.proc.pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în temeiul art. 349 și art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente T.P. și T. (C.) M., la plata sumei de 370 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, la urmărirea penală și în faza de judecată, se va plăti anticipat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19 februarie 2010, Poliția municipiului Toplița a fost sesizată telefonic de către partea vătămată S.L. pentru motivul că în noaptea de 18/19 februarie 2010, persoane necunoscute i-au sustras din grajd un cal și un ham din grajdul aflat în curtea locuinței situată pe str. L., nr. … din municipiul Toplița, ușa de acces fiind închisă dar neasigurată. Văzând partea vătămată urmele copitelor cabalinei și-a dat seama că persoanele care au sustras-o s-au îndreptat spre podul de la intersecția cu str. M.A. din municipiul Toplița. Mai arată partea vătămată în declarația sa că, în după-amiaza zilei de 20 februarie 2010, calul s-a întors în gospodărie, iar fiul ei s-a întâlnit cu învinuitul T.I.D., care fugea după cal, astfel prejudiciul a fost recuperat, rămânând să-i fie restituit doar hamul.
Inculpatul T.I.D., audiat în cauză în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că, împreună cu numitul V.A.I., unchiul său și concubina acestuia, numita U.A., s-au deplasat în noaptea de 18/19 februarie 2010 pe strada Lungă din municipiul Toplița. Inculpatul T.I.D. a declarat că el a sustras calul iar numitul V.A.I. a sustras hamul din piele.
Audiat în cauză numitul V.A.I., acesta a arătat că l-a așteptat pe nepotul său T.I.D. pe strada L. din municipiul Toplița, el fiind cel care a luat hamul din piele pe care i l-a dat să-l treacă peste pârâul Valea Topliței, spunându-i să-l aștepte în continuare. Din probele dosarului nu a rezultat cu certitudine că și învinuitul V.A.I. ar fi participat direct la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel s-a dispus încetarea urmăriri penale față de acesta, din probele dosarului rezultând cu certitudine că inculpatul T.I.D. se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarația părții vătămate S.L., declarațiile martorilor U.A., B.A., V.A.I. și V.M., ancheta socială, proces verbal de confruntare, ordonanță de schimbare a încadrării juridice a faptei, declarația inculpatului, fișa cazier, acte de stare civilă și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, în sensul că a recunoscut fapta reținută în rechizitoriu, nesolicitând administrarea altor probe, pentru acesta procedându-se conform prevederilor art. 3201 alin. (1) C.proc.pen.
în drept, fapta inculpatului, minor la data comiterii faptei, de a sustrage calul și hamul părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept, a realizat elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) cu art. 209 alin. (1) lit. g) C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța va avea în vedere limitele speciale de pedeapsă, dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de minoritate, gradul de pericol social concret al faptei comise, reflectat în modul concret de comitere a faptei, scopul și mobilul urmărit de făptuitor precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
S-a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpatului, după ce i s-au luat declarații, a recunoscut comiterea faptei, prin aceasta contribuind la stabilirea adevărului judiciar în cauză și la recuperarea în totalitate a prejudiciului produs prin infracțiune.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, paguba fiind recuperată prin restituirea în natură.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală, conform dispozițiilor deciziei nr. 74/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite - publicată în M.Of. nr. 545/18.07.2008.
Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța l-a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. (1) C.pen.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul, față de lipsa antecedentelor penale, și îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale art. 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen.
Văzând conduita infractorului înainte de comiterea faptei, stăruința depusă de acesta pentru a repara paguba pricinuită și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii în sensul că s-a prezentat în fața autorității, având o comportare sinceră în cursul procesului penal, aceste împrejurări au fost reținute ca circumstanțe de atenuare a pedepsei, dându-se eficiența prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a)-b) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen.
Astfel, față de cele arătate, s-a apreciat că o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare este proporțională în raport de prevederile art. 52, 72 C.pen.
în temeiul art. 81 raportat la art. 110 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an și 4 (patru) luni, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
în temeiul art. 359 alin. (1) C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița.
în motivarea recursului, Parchetul susține că soluția dată de prima instanță este nelegală și netemeinică din următoarele motive:
Cauza a fost judecată în fond fără a se dispune întocmirea referatului de evaluare pentru inculpatul T.I.D. (care la data de săvârșirii faptei era minor), așa cum prevăd dispozițiile art. 482 alin. (2) C.proc.pen., situație în care potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen., sentința este lovită de nulitate relativă, motiv pentru care conform art. 3859 alin. (7) C.proc.pen. constituie motiv de recurs.
Deși judecarea cauzei s-a desfășurat conform procedurii speciale, la fel s-a aplicat și pedeapsa principală, termenul de încercare a fost stabilit de 1 (un) an, totuși, în cauză, pe lângă pedeapsa principală au fost aplicate și pedepsele complementare și accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. pe durata și condițiilor prevăzute de art. 71 alin. (1) C.pen., deși, potrivit art. 109 alin. (3) C.pen. pedepsele complementare și accesorii nu se aplică inculpaților minori.
Examinând recursul promovat de Parchet, din prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 7 și art. 482 alin. (2) raportat la art. 52 și art. 62-68 C.proc.pen., instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de minoritate, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 482 alin. (2) C.proc.pen., în cauzele cu inculpați minori, instanța are obligația să dispună efectuarea referatului de evaluare, cu excepția cazului în care acesta a fost efectuat în cursul urmăririi penale, când dispunerea referatului de către instanță devine facultativă.
în prezenta cauză, constatăm că referatul de evaluare nu a fost întocmit în cursul urmăririi penale și nici instanța nu a dispus efectuarea acestuia.
Dispoziția din art. 482 alin. (2) C.proc.pen., respectiv „instanța are obligația să dispună efectuarea referatului de evaluare” apare ca fiind una imperativă, iar încălcarea acesteia este sancționată, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen. cu nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, constituind în același timp și cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 7 C.proc.pen.
Față de cele reținute, soluția care se impune este aceea a casării integrale a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care dispune întocmirea referatului de evaluare cu privire la inculpatul-minor.
Vor fi menținute toate actele de procedură întocmite de prima instanță până la termenul din 10.03.2011, de la care procesul penal își va relua cursul.
Având în vedere soluția dată față de primul motiv de recurs, Curtea nu va mai analiza și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, pentru a nu influența judecătorul fondului investit cu rejudecarea cauzei.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița împotriva sentinței penale nr. 37/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița este fondat, motiv pentru care, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen., urmează a fi admis. Sentința atacată va fi casată în întregime și cauza va fi trimisă primei instanțe, Judecătoriei Toplița în rejudecare.
