Posibilitatea aplicării art. 196 C. pr. pen., în ipoteza omisiunii instanţei de judecată de a se pronunţa asupra onorariului avocatului ales a uneia dintre părţi
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 196
Art. 189 C. pr. pen., la care face trimitere art. 196 C. pr. pen.,se referă la acoperirea cheltuielilor judiciare, inclusiv retribuirea avocatului ales de părţi, pentru că legiuitorul nu face nicio distincţie între acesta din umiă şi apărătorul desemnat din oficiu.
(încheierea din 23 iunie 2010)
Art. 196 C. pr. pen. trebuie coroborat numai cu dispoziţiile art. 189 C. pr. pen., care se referă la cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal, avansate de stat, şi nu şi cu dispoziţiile art. 193 C. pr. pen., pentru a justifica acordarea onorariului avocatului ales, prin obligarea părţii adverse
(Opinie separată)
■i
La data de 16 iunie 2010, intimatul P.G, a formulat o cerere prin care a solicitat înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 304/R din 11 mai 2010, în sensul acordării şi a cheltuielilor judiciare în sumă de 670 lei, reprezentând onorariu avocat ales efectuate în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, în opinie majoritară, a admis cererea formulată de petentul P.G. şi în baza art. 196 raportat la art. 195 C. pr. pen., a înlăturat omisiunea vădită strecurată în minuta şi dispozitivul deciziei penale nr. 304/R din data de 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în sensul că recurenţii au fost obligaţi şi la câte 385 lei cheltuieli judiciare către intimatul P.G.
Pentru a pronunţa această încheiere, în opinia majoritară, hotărârea se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Decontul depus de intimatul P.G. dovedeşte cuantumul cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport, însoţită de acte justificative.
în consecinţă aceasta are dreptul la plata cheltuielilor judiciare, menţiune care a fost omisă, dar poate fi îndreptată pe calea prevederilor art. 196 C. pr. pen., care se referă în mod expres la acestea.
Potrivit acestui text de lege, dispoziţiile art. 195 (referitoare la îndreptarea erorilor materiale) se aplică şi în cazul când organul de urmărire penală sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, potrivit art. 189 sau art. 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau ridicarea măsurilor asigurătorii.
Art. 189, la care se face trimitere, se referă la acoperirea cheltuielilor judiciare, inclusiv cele pentru retribuirea apărătorilor, precum şi la orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal.
Cum legiuitorul nu face nicio distincţie în privinţa apărătorilor desemnaţi din oficiu sau aleşi de părţi, Curtea apreciază că cererea promovată de petent îşi găseşte suport legal în dispoziţiile mai sus indicate.
Opinia separată a fost în sensul respingerii cererii, întrucât dispoziţiile art. 189 C. pr. pen. se referă la retribuirea apărătorilor desemnaţi din oficiu, şi nu la apărătorii aleşi de părţi, cum este cazul în speţa de faţă.
Aceasta, deoarece una dintre condiţiile desfăşurării procesului penal este şi desemnarea apărătorilor din oficiu în cauzele în care apărarea este obligatorie şi numai în această situaţie, în cazul omisiunii pronunţării asupra onorariului cuvenit avocatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 196 C. pr. pen.
Un alt argument în favoarea opiniei separate îl constituie faptul că dispoziţiile legale amintite mai sus fac trimitere în conţinutul lor la art. 189 C. pr. pen., analizat în preambul.
