Măsuri de siguranţă. Confiscare specială. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 118 lit. d) din Codul penal, sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Dacă bunul sustras a fost vândut de către inculpat unui cumpărător de bună-credinţă, de la care a fost ulterior ridicat şi restituit părţii vătămate, instanţa nu poate dispune, în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, confiscarea sumei de bani primite de inculpat de la dobânditorul de bună-credinţă, dacă acesta s-a constituit parte civilă în cauză.
(Decizia nr. 403/A din 21 iunie 2001 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 115 din 15 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti-Secţia I penală, în baza art. 211 alin. 2 lit. a) şi f) din Codul penal, a fost condamnată inculpata I.A. la 5 ani şi 6 luni închisoare. în baza art. 189 alin. 2 din Codul penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare. în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) din Codul penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
în baza art. 211 alin. 2 lit. a) şi f) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul N.G. la 7 ani închisoare. în baza art. 189 alin. 2 din Codul penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
în baza art. 14 şi 346 din Codul de procedură penală au fost obligaţi în solidar inculpaţii la 4.000.000 lei către partea vătămată T.A. şi la 1.414.160 lei către partea civilă S.C. "T." S.R.L.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal a fost confiscată de la inculpata I.A. suma de 1.100.000 lei.
în baza art. 191 din Codul de procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că la sfârşitul lunii aprilie 2000, închiriind o cameră în locuinţa părţii vătămate T.A., la data de 3.05.2000, imobilizând-o cu un cablu şi o bucată de sfoară, inculpaţii i-au sustras acesteia cerceii din ureche, două inele din aur, un radiocasetofon, câteva CD-uri, alte două inele, un telefon mobil marca Bosch şi produse cosmetice. în scurt timp partea vătămată a reuşit să se dezlege şi să anunţe organele de poliţie, o mare parte din bunuri fiind recuperate, bijuteriile însă fiind amanetate de inculpata I.A. la S.C. "T." S.R.L.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi, criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor pe care le-au considerat mult prea severe în raport de conduita lor pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea a constatat întemeiat doar apelul inculpatei I.A., însă pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în sensul că după ce la sfârşitul lunii aprilie au închiriat o cameră în locuinţa părţii vătămate, cei doi inculpaţi, în urma unei înţelegeri prealabile, în ziua de 3.05.2000, au imobilizat-o pe partea vătămată T.A., legându-i mâinile şi picioarele cu un cablu şi o bucată de sfoară, după care i-au sustras cerceii din ureche, patru inele, din care două din aur, precum şi alte bunuri pe care le-au găsit în locuinţă.
Situaţia de fapt, necontestată de altfel nici de inculpaţi, care au recunoscut în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, faptele comise, a primit în mod corect încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie în varianta agravată prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a) şi f) din Codul penal şi, respectiv, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, de asemeni în varianta agravată, prevăzută de art. 189 alin. 2 din Codul penal.
Sub aspectul individualizării pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, circumstanţele personale ale inculpaţilor, ca şi atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că prejudiciile cauzate celor două părţi civile nu au fost acoperite.
în aceste condiţii, prin orientarea pedepselor în mod diferit către minimul special pentru inculpata I.A. şi către mediu pentru inculpatul N., acestea sunt apte să asigure îndeplinirea scopului lor general prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Din oficiu însă, în virtutea efectului devolutiv al apelului, Curtea a constatat că în mod nelegal prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpata I.A. a sumei de 1.100.000 lei pe care a obţinut-o de la S.C. "T." S.R.L. în schimbul amanetării bijuteriilor sustrase.
Dincolo de faptul că temeiul de drept indicat pentru măsura confiscării este greşit, instanţa de fond a omis să constate că, în condiţiile în care S.C. "T." S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.414.160 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor amanetate de inculpata I.A. şi ridicate ulterior şi restituite părţii vătămate, în cauză nu se mai putea dispune confiscarea sumei obţinute de această inculpată prin săvârşirea infracţiunii, întrucât potrivit art. 118 lit. d) din Codul penal lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscării, însă numai în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate şi nu servesc la despăgubirea acesteia.
în consecinţă, constatând întemeiat apelul inculpatei I.A., însă numai sub acest aspect, Curtea l-a admis, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în fond, a înlăturat măsura confiscării pentru suma de 1.100.000 lei.
NOTĂ:
Această decizie a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1000 din 22 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală ca urmare a respingerii recursului formulat de inculpat.
