Măsuri de siguranţă. Obligarea la tratament medical. Condiţii de aplicare
| Comentarii |
|
In temeiul art. 113 din Codul penal, dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să se prezinte, în mod regulat, la tratament medical până la însănătoşire.
La luarea acestei măsuri de siguranţă trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură penală, instanţele având obligaţia de a administra probe, de a solicita opinii ale specialiştilor pentru a putea stabili dacă se impune înlăturarea unei stări de pericol social.
(Decizia nr. 475/R din 9 martie 2004 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1507 din 16.10.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 7729/2003, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.S., din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
în baza art. 329 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, a fost condamnată inculpata C.S. la 2 ani închisoare pentru proxenetism.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 65 din Codul penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatei cu 30 de zile, de la 4.11.2003 până la 3.12.2003, inclusiv.
Conform art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia de la 23.05.2003 la zi. în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.E.F., din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
în baza art. 329 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 74 lit. c) din Codul penal, art. 80 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul C.E.F. la 1 an şi 8 luni închisoare pentru proxenetism. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, de la 4.11.2003 până la 3.12.2003, inclusiv.
Conform art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia de la 23.05.2003 la zi. în baza art. 113 din Codul penal, a fost obligat inculpatul la tratament medical în scopul dezintoxicării de substanţe stupefiante până la însănătoşire.
în baza art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata C.S. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul C.E.F. la 2.900.000 lei, din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: La data de 22.05.2003, în jurul orelor 23,00, organele de poliţie din cadrul DGPMB - Serviciul Poliţie Judiciară s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe str. P., Bucureşti, în dreptul unui imobil, inculpatul C.E.F. încerca să oprească diferiţi bărbaţi care treceau prin zonă. Astfel, în curtea imobilului a intrat martorul B.M., care a discutat cu inculpata C.S., iar la scurt timp au ieşit din casă martorele P.L.A., M.A.C. şi D.L.S. Martorul B.M. a ales-o pe martora P.L.A. pentru a întreţine relaţii sexuale cu ea în schimbul sumei de 100.000 lei, astfel că au intrat într-una din camere. La aproximativ jumătate de oră, în curtea imobilului au intrat martorii B.S. şi C.I.V., care, după o scurtă discuţie cu cei doi inculpaţi, au intrat în casă pentru a întreţine relaţii sexuale cu celelalte două fete, fiind surprinşi la scurt timp de organele de poliţie.
în fapt, instanţa a reţinut că imobilul era proprietatea inculpatei C.S., care, în schimbul unor sume de bani, le permitea martorelor P.L.A., M.A.C. şi D.L.S. să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi ce erau aduşi de inculpatul C.E.F. Inculpata C.S. era cea care prezenta fetele clientului şi negocia cu acesta. Deşi banii erau primiţi de martore, o parte din aceştia erau daţi celor doi inculpaţi.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, atât gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, cât şi persoana inculpaţilor. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.E.F., instanţa a făcut aplicarea art. 74 lit. c) din Codul penal, având în vedere că acesta a fost sincer şi cooperant, că este la primul conflict cu legea penală.
Cu privire la inculpata C.S., instanţa a reţinut că aceasta, deşi nu este cunoscută cu antecedente penale, nu a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, astfel că nu se justifică în cazul său reţinerea vreunei circumstanţe atenuante.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul C.E.F., inculpata C.S. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, întrucât în mod nelegal instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, înlăturând agravanta din alin. 2, deşi fapta a fost săvârşită faţă de un minor.
Parchetul a mai apreciat că, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a obligat, în baza art. 113 din Codul penal, pe inculpatul C.E.F. la tratament medical în scopul dezintoxicării de substanţe stupefiante până la însănătoşire, întrucât singurul temei pe care l-a avut în vedere instanţa a fost declaraţia inculpatului.
Parchetul şi-a extins oral motivele de apel şi a solicitat confiscarea de la inculpata C.S. a sumei de 50.000 lei obţinuţi în urma săvârşirii infracţiunii.
Inculpaţii au solicitat, prin cererea de apel, redozarea pedepselor.
Tribunalul, analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 372 alin. 2 din Codul de procedură penală, a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Referitor la motivele de apel formulate de parchet, tribunalul le-a considerat nefondate.
în mod corect, instanţa a schimbat încadrarea juridică în cauză, înlăturând agravanta săvârşirii faptei faţă de un minor.
Pentru a reţine o astfel de agravantă, trebuie ca făptuitorul să fi cunoscut împrejurarea că persoana care se prostitua este minoră. în cauză, nici aspectul fizic al martorelor M.A.C. şi D.L.S. nu erau un indiciu şi nici o altă probă nu demonstrează că inculpaţii ar fi cunoscut că acestea sunt minore.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 113 din Codul penal inculpatului C.E.F., instanţa a apreciat că această măsură poate fi menţinută, întrucât inculpatul necesită tratament, care îi poate fi asigurat paralel cu executarea pedepsei.
în legătură cu confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpata C.S., nici această măsură nu poate fi admisă, întrucât martora P.L.A. a declarat că i-a dat inculpatei C.S. suma de bani menţionată, dar care nu este confirmată de nici un alt mijloc de probă.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 61/A din 16.01.2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi inculpaţii C.S. şi C.E.F. împotriva Sentinţei penale nr. 1507 din 16.10.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 7729/2003.
S-a mentinut starea de arest a celor doi inculpaţi şi s-a dedus prevenţia de la 23.05.2003 la zi.
A fost obligat fiecare apelant la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 113 din Codul penal faţă de inculpatul C.E.F. şi lipsa rolului activ al instanţei cu privire la confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpata C.S.
In motivarea recursului s-a arătat faptul că luarea acestei măsuri de siguranţă faţă de inculpatul C.E.F. este condiţionată de existenţa unei stări de pericol social, conform cerinţelor art. 111 alin. 1 din Codul penal, ceea ce nu s-a făcut dovadă în cauză.
De asemenea, s-a invocat faptul că instanţa nu a ţinut cont de declaraţiile martorelor P.L.A. şi M.A.C. care au arătat că au predat celor doi inculpaţi, în perioada 20 - 22 mai 2003, câte 50.000 lei fiecare, în urma întreţinerii de raporturi sexuale cu clienţi aduşi de aceştia.
în cauză, au declarat recurs şi inculpaţii, care au criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 171 şi pct. 14 din Codul de procedură penală.
Ambii inculpaţi au solicitat o redozare a pedepselor aplicate, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 74 - 76 din Codul penal.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea a reţinut următoarele:
Este fondată critica din recurs a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi însuşită de inculpatul C.E.F., cu privire la aplicarea art. 113 din Codul penal.
în conformitate cu dispoziţiile acestui text de lege, dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.
însă, la luarea acestei măsuri de siguranţă, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 111 din Codul penal, potrivit cărora, măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol social.
în vederea aplicării măsurii de siguranţă, instanţele au obligaţia de a administra probe, de a solicita opinii ale specialiştilor asupra stărilor pe care le prezintă făptuitorul, evoluţia acestor stări şi, coroborând toate aceste date, să stabilească în ce măsură există un pericol al repetării comportamentului antisocial pentru a se impune obligarea la tratament.
Or, în speţă, în afara declaraţiei date de către inculpat, care a susţinut că este consumator de droguri, nu există nici o altă dovadă că prezintă un pericol social şi că prezintă o stare care îi poate afecta comportamentul, împrejurare în care aplicarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 113 din Codul penal faţă de C.E.F. este nelegală şi netemeinică.
Ca urmare, pentru cele mai sus arătate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a casat în parte decizia şi sentinţa şi s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 113 din Codul penal faţă de inculpatul C.E.F.
Critica din recurs, formulată de parchet, vizând lipsa de rol activ al instanţei, în sensul confiscării sumelor de bani obţinute de inculpaţi de la martorele din cauză, sume obţinute prin săvârşirea faptei de proxenetism, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Este adevărat că, prin depoziţiile lor, martorele P.L.A. şi M.A.C. au declarat că au dat sume de câte 50.000 lei celor doi inculpaţi, însă aceste sume nu le-au fost solicitate de inculpaţi şi nici nu s-a stabilit în cursul urmăririi penale scopul în care ele au fost date, în condiţiile în care martorele, practicând prostituţia, încasau sume în jur de 500.000 - 600.000 lei.
Cum inculpaţii nu au recunoscut că ar fi primit asemenea sume de bani şi alţi martori din cauză nu au cunoştinţă privind darea acestor bani de prostituate, este corectă reţinerea instanţei de apel că, în lipsa unor probe coroborate, nu se poate confisca nici suma de 50.000 lei de la martora P.L.A.
Este neîntemeiată şi critica din recurs a inculpaţilor privind cuantumurile de pedeapsă aplicate, în condiţiile în care instanţa de fond, la aplicarea pedepselor, a avut în vedere dispoziţiile art. 72 din Codul penal şi a aplicat faţă de inculpatul C.E.F. dispoziţiile art. 74 - 76 din Codul penal.
S-a apreciat că pedepsele de 2 ani închisoare pentru C.S. şi de 1 an şi 8 luni pentru C.E.F. îşi vor atinge scopul preventiv şi sancţionator faţă de activitatea concretă desfăşurată şi nu se impune o redozare a acestor cuantumuri.
Ca urmare, s-au respins ca nefondate recursurile inculpaţilor, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
