Minor. Inaplicabilitatea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi
| Comentarii |
|
Inculpatului minor nu îi este aplicabilă, conform art. 109 alin. 3 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
(Decizia nr. 35/A din 23 ianuarie 2004 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1103 din 13.11.2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a condamnat, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi art. 74, 76 alin. 1 lit. b) din Codul penal, pe inculpata G.N.J. la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) din Codul penal, în condiţiile art. 65 din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 118 lit. e) din Codul penal, cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,05 grame heroină, depusă la IGP - Direcţia de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, cu procesul-verbal din 16.10.2002.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, s-a dispus confiscarea sumei de 4.050.000 lei depuse la CEC-Agenţia Victoria, cu recipisa nr. 423001/02/406/000989.
S-a reţinut că, la 15 octombrie 2002, inculpata a vândut fără drept cantitatea de 0,05 grame heroină, în amestec cu cofeină, coinculpatului M.F.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata G.N.J.
în motivele de apel, parchetul a arătat că în mod greşit i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Inculpata a solicitat în principal achitarea sa, iar în subsidiar aplicarea art. 81 din Codul penal sau art. 861 din Codul penal, înlăturarea dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal şi restituirea sumei de bani confiscate.
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, a constatat că apelurile sunt fondate numai în privinţa pedepsei complementare reţinute în sarcina inculpatei.
Vinovăţia inculpatei a fost în mod corect stabilită, pe baza coroborării celor mai reprezentative probe administrate.
Conform art. 109 alin. 3 din Codul penal, pedepsele complementare nu se pot aplica minorului.
în speţă, instanţa de fond a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, pe o perioadă de 1 an. Instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală sub acest aspect, întrucât, la data săvârşirii faptei, inculpata era minoră, încălcându-se textul de lege menţionat.
Pedeapsa aplicată inculpatei s-a apreciat ca fiind corect individualizată, în raport de dispoziţiile art. 72 din Codul penal, iar confiscarea sumei de bani găsite în locuinţă este legală, întrucât, în lipsa altor surse de venituri, aceasta nu putea proveni decât din comercializarea drogurilor.
în consecinţă, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis ambele apeluri, a desfiinţat parţial sentinţa şi a înlăturat aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, pentru inculpata G.N.J., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Această decizie a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1634 din 24.03.2004, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de inculpată.
