Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Imobil detinut în baza unei hotărâri judecătoreşti
| Comentarii |
|
In sensul prevăzut de art. 271 alin. 2 din Codul penal, "deţinerea unui imobil în baza unei hotărâri judecătoreşti" trebuie înţeleasă în sensul existenţei unei situaţii de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire, iar nu în sensul că titlul propriu-zis în legătură cu imobilul respectiv trebuie să constea într-o hotărâre judecătorească.
Prin urmare, hotărârea de evacuare a inculpatului dintr-un imobil aparţinând părţii vătămate face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti la care se referă art. 271 alin. 2 din Codul penal.
(Decizia nr. 2593 din 20 decembrie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 211 din 16.05.2002 a Judecătoriei Călăraşi, în baza art. 271 alin. 2 şi 3 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M.l. la 1 an închisoare.
în baza art. 83 din Codul penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 104 din 15.03.2001 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 786 din 30.05.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, pe lângă cea aplicată în prezenta cauză, în final având de executat 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-a luat act că partea vătămată M.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reţinut, în esenţă, că partea vătămată este moştenitoarea unei case şi a terenului aferent acesteia, situate în comuna Ştefan Vodă, moştenire rămasă de pe urma defunctului său soţ, şi la care inculpatul, precum şi numiţii M.G. şi D.A. au renunţat, conform Certificatului de moştenitor nr. 76/1982 emis de notariatul de Stat Călăraşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 1627 din 04.05.1999 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 499 din 08.02.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus evacuarea inculpatului din imobilul părţii vătămate.
Această hotărâre a fost pusă în executare conform Procesului-verbal din 17.10.2000 întocmit de executorii judecătoreşti din cadrul Judecătoriei Călăraşi.
în perioada iunie 2001 - 14.02.2002, inculpatul, împotriva voinţei părţii vătămate şi având cunoştinţă de hotărârea de evacuare, a continuat să locuiască în imobilul proprietatea părţii vătămate, ocupând fără drept o cameră a locuinţei şi anexele gospodăreşti.
Mai mult, la solicitarea părţii vătămate de a pleca din locuinţă, inculpatul a agresat-o fizic pe aceasta, lovind-o cu pumnii şi cauzându-i leziuni, produse la 13.06.2001, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal emis de S.M.L. Călăraşi.
De altfel, prin Sentinţa penală nr. 104 din 15.03.2001 a Judecătoriei Călăraşi, acelaşi inculpat a mai fost condamnat pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării ei, reţinându-se că din luna iunie 2000 refuză să respecte dispoziţiile sentinţei civile prin care a fost evacuat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând, între altele, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 şi 3 din Codul penal, întrucât hotărârea judecătorească avută în vedere în actul de inculpare şi în sentinţa instanţei de fond este pronunţată în soluţionarea acţiunii în evacuare promovată de partea vătămată şi nu face parte dintre hotărârile judecătoreşti avute în vedere la incriminarea penală a nerespectării hotărârilor judecătoreşti.
Prin Decizia penală nr. 226 din 11.09.2002 a Tribunalului Călăraşi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a reţinut, în esenţă, că sentinţa prin care s-a dispus evacuarea inculpatului din imobilul aparţinând părţii vătămate şi care a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 271 alin. 2 din Codul penal referitoare la natura hotărârii judecătoreşti pentru nerespectarea căreia este instituită incriminarea, în sensul că locuinţa/partea de locuinţă să fie deţinută de partea vătămată în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii (susceptibilă de executare).
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând, între altele, şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală, în sensul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au avut în vedere o hotărâre judecătorească al cărei obiect (evacuarea inculpatului) excede cerinţele instituite de art. 271 alin. 2 din Codul penal, întrucât imobilul în litigiu nu este dobândit şi deţinut de partea vătămată în baza vreunei hotărâri judecătoreşti, ci este un imobil construit de partea vătămată în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ, imobil revenit integral acesteia ca urmare a cedării de către inculpat a cotei-părti cuvenite lui.
Recursul este nefondat.
Articolul 271 alin. 2 din Codul penal incriminează împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă sau un imobil deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, inculpatul împotrivindu-se unei situaţii de fapt consfinţită printr-o hotărâre judecătorească şi adusă la îndeplinire, de cele mai multe ori, pe calea executării silite.
în acest sens, dreptul pe care partea vătămată îl exercită asupra imobilului în litigiu poate izvorî dintr-un act juridic (cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare, de donaţie sau de închiriere, partajului, acceptării unei succesiuni), câtă vreme pentru protejarea exercitării sale titularul dreptului s-a adresat justiţiei, obţinând o hotărâre judecătorească care a fost pusă în executare.
Aşadar, nu se confundă titlul de proprietate asupra imobilului, ca stare de drept (şi care nu este, în mod obligatoriu, o hotărâre judecătorească), cu deţinerea imobilului, ca stăpânire de fapt, ca aflare în posesie (şi care, întotdeauna, trebuie să fie consecinţa obţinerii unei hotărâri judecătoreşti pusă în executare).
Prin incriminarea din art. 271 din Codul penal, inclusiv alin. 2, se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea hotărârilor judecătoreşti, ca şi drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, recunoscute şi restabilite de instanţele judecătoreşti prin intermediul acestora.
O asemenea hotărâre judecătorească este şi cea prin care se dispune evacuarea unei persoane dintr-un imobil, căci luarea unei asemenea măsuri presupune, implicit, şi recunoaşterea unui drept asupra imobilului respectiv în favoarea reclamantului. Este firesc, de aceea, ca, în măsura în care o persoană evacuată dintr-un imobil revine ulterior şi reocupă spaţiul respectiv, în tot sau parte, să fie subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 din Codul penal. în caz contrar, ar însemna ca orice demers al unei persoane de a cere restabilirea pe calea justiţiei a drepturilor sale asupra unui imobil ar fi inutil, câtă vreme situaţia de fapt consfinţită printr-o hotărâre judecătorească şi pusă efectiv în executare nu ar primi o protecţie corespunzătoare din partea legii.
în consecinţă, cum în speţă hotărârea judecătorească de evacuare a inculpatului din imobilul aparţinând părţii vătămate, în calitate de moştenitor, a fost pusă în executare, sens în care partea vătămată s-a aflat în posesia acestuia, fapta inculpatului de a reveni în locuinţă şi a o împiedica, prin violenţă şi ameninţare, pe partea vătămată să folosească o parte (o cameră) a imobilului, precum şi anexele gospodăreşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 şi 3 din Codul penal.
