Nerespectarea regimului materiilor explozive. Ameninţare prin telefon privind plasarea unei bombe. Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Achitare
| Comentarii |
|
Dacă scopul menţionat de prevederile art. 280 alin. 6 din Codul penal nu a fost avut în vedere de către inculpat, se consideră ca fiind minim pericolul social, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 181 din Codul penal.
(Decizia nr. 69 din 24 ianuarie 2002 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1232 din 08.10.2001, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-au dispus următoarele:
în baza art. 280 alin. 6 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) din Codul penal şi art. 76 din Codul penal a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive.
în baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 din Codul penal.
în baza art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
în baza art. 350 alin. 3 lit. b) din Codul de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare nr. 191 din 24.09.2001, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
în baza art. 88 din Codul penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24.09.2001 la zi.
în baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a coroborat declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei cu celelalte probe administrate în cauză, reţinând următoarea situaţie de fapt:
La 21/22.09.2001, inculpatul I.C., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, constatând că la domiciliul său este oprită furnizarea apei reci şi neobţinând nici un răspuns de la cabinetul prefectului referitor la motivul întreruperii furnizării acesteia, "neavând cu ce să se spele", după cum precizează inculpatul, a apelat la ora 23,51 Inspectoratul de Poliţie Giurgiu, spunându-i operatorului telefonist "peste o jumătate de oră, va exploda o bombă la P".
După aproximativ o jumătate de oră, inculpatul a apelat din nou postul telefonic menţionat, comunicând aceleiaşi martore: "mai sunt 10 minute, nu vă jucaţi", după care a întrerupt legătura telefonică.
în urma verificărilor efectuate de organele specializate nu au fost descoperite materiale explozibile amplasate la sediile S.C. "P." Giurgiu, iar la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului nu au fost găsite bunuri sau substanţe care să poată fi folosite la producerea unei bombe artizanale.
în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de fond a apreciat că în speţă sunt incidente circumstanţe atenuante judiciare, respectiv conduita anterioară săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul a recunoscut constant săvârşirea faptei, precum şi faptul că este integrat în societate.
în raport de circumstanţele personale ale făptuitorului, judecătoria a apreciat şi că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate, referitor la greşita sa condamnare.
Astfel, inculpatul arată că faptei săvârşite de el îi lipseşte intenţia ca formă de vinovăţie, precizând şi că fapta sa este contravenţie, şi nu faptă penală.
Prin Decizia penală nr. 412 din 14.11.2001, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că legiuitorul, prin dispoziţiile art. 280 alin. 6 din Codul penal, a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale, privitoare la viaţa şi integritatea persoanelor, la patrimoniu, la ordinea şi siguranţa publică.
Prin cele două apeluri telefonice, inculpatul a vizat un obiectiv în plină activitate şi prin aceasta a ameninţat implicit sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în acel loc, precum şi paguba materială ce s-ar fi putut produce.
S-a concluzionat, în raport de considerentele expuse anterior, că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. 6 din Codul penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate, cu privire la reţinerea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. 6 din Codul penal.
Astfel, se apreciază că inculpatul nu a intenţionat să vatăme pe nimeni, dar că, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, influenţat fiind şi de evenimentele din septembrie, aşa a înţeles să se manifeste în raport de lipsa apei reci de la domiciliul său.
De asemenea, precizează că fapta nu are caracter penal, lipsindu-i nu numai latura subiectivă, ci şi pericolul prevăzut de lege pentru o infracţiune.
în drept, se invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală şi se solicită achitarea inculpatului.
Analizând hotărârea recurată conform art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală, Curtea, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, va admite recursul pentru următoarele considerente:
Ameninţarea, ca element material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. 6 din Codul penal, trebuie pe de o parte să fie de natură să alarmeze pe cel ameninţat şi pe de altă parte să fie făcută în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane ori pagube materiale.
Prima cerinţă a legii este îndeplinită atunci când ameninţarea este serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor apropiat. Aptitudinea ameninţării de a alarma se stabileşte în raport cu toate împrejurările care pot produce celui ameninţat starea de temere, inclusiv cu particularităţile sale de ordin subiectiv şi obiectiv, respectiv scopul în vederea căruia s-a comis fapta (de a produce o vătămare corporală sau moartea unei persoane ori pagube materiale).
în sens strict, scopul desemnează o finalitate care se situează în afara infracţiunii, un obiectiv către care tinde făptuitorul, scopul este, în acest caz, o cerinţă esenţială ataşată elementului subiectiv, îndeplinită atunci când făptuitorul a urmărit realizarea sa, indiferent dacă acest scop a fost sau nu atins prin săvârşirea faptei.
în conţinutul juridic al infracţiunii descrise de art. 280 alin. 6 din Codul penal, legiuitorul foloseşte termenul cu înţelesul de rezultat. în acest caz, condiţia critică esenţială privind scopul este ataşată în realitate nu elementului subiectiv, ci elementului obiectiv, trebuind a fi privită ca atare.
Dacă este neîndoielnic în raport de data şi modalitatea ameninţării că aceasta putea fi considerată de autoritate ca verosimilă, cerinţa scopului săvârşirii faptei nu este îndeplinită.
Probele administrate în cauză, reţinute atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel, au indicat faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea deoarece a fost nemulţumit de lipsa apei reci la domiciliu, precum şi de faptul că nu a obţinut nici un răspuns referitor la motivul întreruperii acesteia atunci când a telefonat la prefectură.
Circumstanţele reale de săvârşire a faptei probează cu certitudine lipsa scopului. Făptuitorul nu a prevăzut posibilitatea producerii unei vătămări corporale, a morţii unei persoane sau a unor pagube materiale şi nu a urmărit, prin ameninţarea cauzată de lipsa apei reci, provocarea de pagube materiale.
Având în vedere lipsa scopului prevăzut de lege, atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege, precum şi conţinutul concret al faptei (ameninţare cu o bombă amplasată la o staţie de benzină determinată de supărarea inculpatului cauzată de lipsa apei în apartament), Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 181 din Codul penal.
Casând decizia şi sentinţa, Curtea, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală, va achita pe inculpat referitor la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. 6 din Codul penal şi va face aplicarea art. 91 din Codul penal.
NOTĂ:
Apreciez ca fiind cu totul discutabilă soluţia pronunţată mai sus.
Dacă nu a fost avut în vedere scopul de a se provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane ori pagube materiale, apreciez că devine discutabilă însăşi existenţa infracţiunii. Lipsind scopul, lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, astfel că soluţia ar fi trebuit să fie cea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală.
