Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Omor calificat prevăzut de art. 175 lit. d) din Codul penal. Distincţie
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului, care, în mod repetat, a lovit victima în zone vitale ale corpului, pe fondul stării de sănătate precare şi a vârstei fragede de 6 ani a acesteia, provocându-i leziuni grave care i-au cauzat moartea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, în varianta prevăzută de art. 175 lit. d) din Codul penal (când făptuitorul profită de starea de neputinţă a victimei de a se apăra).
Spre deosebire de infracţiunea prevăzută de art. 183 din Codul penal, în cazul căreia lovirile sau vătămările corporale aplicate victimei sunt săvârşite cu intenţie, însă moartea acesteia este provocată din culpă, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 175 lit. d) din Codul penal făptuitorul acţionează cu intenţie (directă sau indirectă).
(Decizia nr. 496 din 16 august 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 295 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti -Secţia I penală, în baza art. 183 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul B.C.A. la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
în fapt, s-a reţinut că inculpatul a cunoscut-o pe numita S.A. în urmă cu aproximativ 2 ani şi a trăit în relaţii de concubinaj cu aceasta până în momentul arestării.
Cei doi locuiau împreună cu fiica minoră a sus-numitei, S.S.D., în vârstă de 6
ani.
Nici inculpatul, nici concubina sa nu aveau loc de muncă, singurul venit fiind pensia de întreţinere a minorei, plătită de soţul numitei S.A.
Minora, parte vătămată, suferea de afecţiuni respiratorii şi TBC, aflându-se sub tratament medicamentos o lungă perioadă de timp.
Conform declaraţiilor martorilor şi ale inculpatului, copilul era pedepsit frecvent de către inculpat şi concubina sa, întrucât avea dificultăţi la scriere şi citire.
La data de 11 martie 2000, în jurul orei 9,00, ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, care se afla singur la domiciliu cu fiica concubinei sale, minora S.S.D. a decedat, pe corpul acesteia fiind constatate cu ocazia cercetării la faţa locului prezenţa a numeroase leziuni.
Autopsia a stabilit că moartea minorei a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă rupturii de organe interne (ficat). La autopsie s-a mai constatat: infiltrate moi toracice, infiltrate epicraniene, perirenale şi perisplenice. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu decesul. La examenul genital al minorei nu s-au constatat rupturi himenaie (virgină).
Prezenţa spermei şi a spermatozoizilor la nivelul orificiului vaginal atestă un raport sexual recent pe această cale fără intromisiune.
Leziunile constatate la nivelul orificiului anal s-au putut produce prin extensia forţată a acestuia, iar prezenţa spermei şi a spermatozoizilor la acest nivel atestă un raport sexual recent pe această cale ce poate data de 1 - 2 zile.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.C.A.
în motivarea apelului său, parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei săvârşite de inculpat, cea corectă fiind aceea de omor calificat prevăzută de art. 174- 175 lit. d) din Codul penal, având în vedere că din analiza împrejurărilor de fapt, respectiv a mijlocului folosit de inculpat, a părţii corpului asupra căruia s-a executat actul de violenţă, intensitatea acestuia şi starea fizică anterioară a victimei, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor faptei sale - moartea victimei - şi, chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat, săvârşind astfel infracţiunea de omor cu intenţie indirectă.
Curtea a reţinut următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt, constând, în esenţă, în aceea că urmare a multiplelor lovituri aplicate de inculpat în zone vitale ale corpului, la data de 11.03.2000, în jurul orei 9,00, minora S.S.D., în vârstă de 6 ani, a decedat.
Pe parcursul întregului proces penal, atât în declaraţiile date la parchet, cât şi în faţa instanţei, inculpatul B.C.A. a avut o atitudine constant nesinceră, negând săvârşirea faptei pentru care este cercetat.
Astfel, în ce priveşte desfăşurarea propriu-zisă a evenimentelor începând din ziua de 10.03.2000 şi până în 11.03.2000, când s-a produs decesul victimei, inculpatul a susţinut că, în momentul plecării concubinei sale de la domiciliu, minora nu prezenta urme de lovituri şi că, pe parcursul zilei respective, el i-a dat doar două palme la fund.
în ce priveşte loviturile la nas, respectiv mâna dreaptă, inculpatul arată că le-a constatat în jurul orei 12,00, victima spunând că acestea au fost produse întrucât s-a lovit.
în fine, inculpatul mai arată că, la un moment dat, victima s-a plâns de dureri de burtă, respectiv de cap, pentru care el i-a administrat Biseptol şi Algocalmin şi i-a pus comprese fără a chema salvarea, deşi a observat starea victimei, precum şi împrejurarea că în timpul nopţii a vomat de circa 4 ori.
A doua zi, respectiv 11.03.2000, a plecat în întâmpinarea concubinei sale cu care a revenit la domiciliu în jurul orei 9,00, când au chemat salvarea care nu a putut decât să constate decesul minorei.
Susţinerile inculpatului sunt infirmate în mod explicit de către raportul de autopsie efectuat în cauză, care atestă exclusiv un mecanism activ de producere a leziunilor constatate la examinarea victimei, leziuni produse cu corpuri dure, care au determinat rupturi de organe interne (ficat) şi o hemoragie internă consecutivă care a dus la moartea violentă a victimei.
Mai mult, în completarea raportului de autopsie se arată că, din momentul producerii traumatismului şi până la decesul victimei, supravieţuirea acesteia a fost de ordinul minutelor, nedepăşind 60 - 90 minute.
De altfel, în legătură cu aceste leziuni interne grave, care au condus la decesul victimei, inculpatul nu a putut oferi nici o explicaţie, sugerând doar că acestea ar fi fost cauzate de căderea victimei în WC, aspect infirmat însă de concluziile raportului medico-legal de autopsie care atestă mecanismul de producere a leziunilor.
Acelaşi material probator conduce indubitabil la concluzia că anterior zilei în care s-a produs decesul victimei aceasta era frecvent bătută de inculpat, aspecte confirmate de toţi martorii audiaţi în cauză, care au relatat că au văzut-o pe minoră cu urme de lovituri şi vânătăi pe tot corpul, aceasta afirmând că a fost bătută atât de mama sa, cât şi de către inculpat.
Mai mult decât atât, martora S.M., care i-a vizitat pe inculpat şi concubina sa, a asistat personal la asemenea scene de violenţă, conform declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi pe care le-a menţinut şi în faţa instanţei, după ce iniţial revenise asupra lor.
Curtea a reţinut că, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, în care a fost încadrată fapta inculpatului atât prin rechizitoriu, cât şi prin hotărârea apelată, este săvârşită cu praeterintenţie, ceea ce înseamnă că lovirile sau vătămările corporale aplicate victimei sunt săvârşite cu intenţie, însă moartea acesteia este provocată din culpă, ca rezultat ce depăşeşte intenţia făptuitorului.
în situaţia în care, cum este şi cazul în speţă, este vorba de o lovire repetată a victimei în zone vitale ale corpului, pe fondul stării de sănătate precare şi a vârstei fragede a acesteia (ambele aspecte fiind cunoscute de către inculpat, ceea ce rezultă chiar din declaraţiile date de el), producându-i victimei leziuni grave ce i-au cauzat moartea, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii sale, pe care l-a acceptat, chiar dacă nu l-a urmărit, prevăzând, aşadar, posibilitatea morţii victimei, ceea ce caracterizează tocmai intenţia indirectă ca formă de vinovăţie proprie alături de intenţia directă a infracţiunii de omor.
Pentru toate acestea, Curtea a apreciat ca fiind fondat primul motiv de apel formulat de parchet şi în consecinţă, în urma admiterii apelului şi a desfiinţării în parte a sentinţei apelate, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din Codul penal, în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174- 175 lit. d) din Codul penal, fiind vorba în speţă de un omor săvârşit de inculpat, profitând de starea de neputinţă a victimei de 6 ani de a se apăra.
NOTĂ:
Această decizie a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2600 din 23 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală, prin care a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
