Lipsire de libertate în mod ilegal. Forma agravată. Şantaj. Absorbire
| Comentarii |
|
Cererea unui folos material sau a oricărui alt avantaj, în schimbul eliberării unei persoane, reţinută ilegal, constituie infracţiunea de lipsire de libertate, în formă agravată, prevăzută de art. 189 alin. 2 din Codul penal, fapta de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal, fiind absorbită de infracţiunea de lipsire de libertate.
(Decizia nr. 1353 din 24 iulie 2002 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1853 din 1.10.2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a condamnat pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. 2 din Codul penal împotriva părţii vătămate C.l. în baza art. 88 din Codul penal a dedus prevenţia inculpatului de la 9.04.2001 la zi şi a menţinut starea de arest. A făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Prin aceeaşi sentinţă, a dispus condamnarea inculpatului S.P. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. 2 din Codul penal, împotriva părţii vătămate C.I., şi la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 din Codul penal, împotriva părţii vătămate C.A. în baza art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal. în baza art. 88 din Codul penal a dedus prevenţia de la 8.04.2001 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, a dispus condamnarea inculpatului S.A. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. 2 din Codul penal, împotriva părţii vătămate C.l. în baza art. 88 din Codul penal a dedus perioada reţinerii de la 8.04.2001. A făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în ziua de 7.04.2001, inculpaţii au hotărât să recupereze o sumă de bani pretins a fi sustrasă din locuinţa inculpatului S.P., de către fratele părţii vătămate C.L, pe nume C.A. Convinşi fiind că partea vătămată C.l. a primit o parte din banii sustraşi de fratele său, inculpaţii au luat hotărârea infracţională să-l ţină la locuinţa inculpatului S.G. până vor primi banii sustraşi de C.A. de la familia părţii vătămate.
Totuşi, inculpatul S.P. a mers la soţia părţii vătămate şi i-a adus la cunoştinţă că soţul său se află în comuna C., unde va fi reţinut şi nu i se va permite eliberarea până în momentul în care familia acestuia nu le va aduce suma de 10.000.000 lei pe care le-o datora.
în dimineaţa zilei de 8.04.2001, inculpatul S.P. a părăsit camera unde dormea partea vătămată şi s-a deplasat în Bucureşti.
Inculpatul S.G., în prezenţa concubinei sale şi cu ştiinţa inculpatului S.A., care se afla în apropiere, a procedat la legarea picioarelor părţii vătămate cu un lanţ, pe care l-a asigurat cu 2 lacăte ale căror chei le-a păstrat asupra sa.
La sesizarea organelor de poliţie de către soţia părţii vătămate şi martorul D.V., partea vătămată a fost găsită legată cu lanţ.
împotriva sentinţei au declarat apel atât inculpaţii S.A. şi S.G., pe motivul greşitei individualizări a pedepselor, cât şi inculpatul S.P., pe motivul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 din Codul penal şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 385/A din 13.03.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.
împotriva deciziei, inculpaţii au declarat recurs.
Prin recursul său, inculpatul S.P. a criticat hotărârile, în sensul redozării pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi faptul că este rudă cu partea vătămată şi că are în întreţinere 4 copii.
Inculpatul S.A a solicitat achitarea, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 din Codul penal, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, are 2 copii minori şi tatăl decedat.
Pe parcursul soluţionării recursului, inculpatul S.G. a decedat, aşa încât Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 16 din Codul de procedură penală, a admis recursul inculpatului S.G., urmând să înceteze procesul penal pornit împotriva acestuia.
în ceea ce priveşte celelalte recursuri, Curtea a constatat că nu sunt fondate criticile aduse de inculpatul S.A.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.P., Curtea a constatat că recursul acestuia este fondat, în limitele ce vor fi expuse.
Recursul este fondat, însă pentru un motiv legat de încadrarea juridică a faptelor pe care instanţa de recurs urmează să-l analizeze în cadrul cazului de nelegalitate prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul S.P. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni: cea prevăzută de art. 189 alin. 2 din Codul penal şi cea prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal.
Prin modul de reglementare, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în alin. 2 al art. 189 din Codul penal, este o infracţiune complexă.
Elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce, în orice modalitate, lipsirea de libertate a persoanei. O modalitate agravantă a infracţiunii constă în cererea unui folos material sau a oricărui alt avantaj în schimbul eliberării. Nu are importanţă dacă s-a acceptat sau nu acest schimb şi legea nu distinge dacă folosul se cere de la victimă sau de la altă persoană apropiată acesteia.
în cauză, folosul a fost solicitat de la soţia părţii vătămate lipsite ilegal de libertate.
Prin această modalitate agravantă de comitere a infracţiunii în discuţie, infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal este absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 din Codul penal.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de inculpatul S.P., a casat parţial decizia şi sentinţa şi, rejudecând în fond, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. 2 şi art. 194 alin. 1 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 din Codul penal, faptă pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
OPINIE SEPARATĂ
S-a apreciat că, fapta de şantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal fiind absorbită în circumstanţa agravantă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal - art. 189 alin. 2 din Codul penal-, nu există concurs de infracţiuni, ci o infracţiune unică, ca modalitate de infracţiune complexă, motiv pentru care se impunea achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 din Codul penal, şi nu schimbarea încadrării juridice a faptei.
Mai mult, în circumstanţele date, neurmărindu-se realizarea unui folos material ilicit, ci recuperarea unor sume de bani ce se cuveneau inculpaţilor, fapta inculpatului, sub aspectul laturii subiective, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, lipsind vinovăţia.
NOTĂ:
Apreciem ca fiind legală şi temeinică soluţia propusă prin opinia separată.
Circumstanţa agravantă constă, în speţă, în cererea făptuitorului de a i se da, în schimbul eliberării persoanei, un folos material sau orice alt avantaj, neinteresând nici valoarea folosului material şi nici natura avantajului (câştig ilicit sau restituire împrumut). Spre deosebire de art. 189 din Codul penal, latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 194 din Codul penal se referă la activitatea directă a autorului asupra victimei, să dea, să facă sau să nu facă ceva etc., pentru a dobândi un folos injust, astfel încât se impunea achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal.
