Nerespectarea hotărârii judecătoreşti de către inculpatul care este moştenitorul pârâtului împotriva căruia s-a emis titlul executoriu
| Comentarii |
|
Hotărârea judecătorească, deşi s-a pronunţat în contradictoriu cu tatăl inculpatului, îi este opozabilă şi acestuia din urmă, deoarece prin moartea autorului în patrimoniul inculpatului s-au transmis nu numai drepturile ci şi obligaţiile acestuia.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 283 din 22 martie 2011
Prin sentința penală nr. 134/26.10.2010, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul N.G., pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 alin. (2) C.pen.
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.G.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Probele la care am făcut trimitere evidențiază cu certitudine convingerea inculpatului atât la momentul construirii gardului cât și în prezent, în sensul că este deținătorul legal al terenului ce reprezintă gospodăria autorului N.I. imobil pe care l-a îngrădit în baza calității sale de descendent de gr. I (calitate de altfel necontestată) și a titlului de proprietate nr. 77048/23.10.1995 emis pe numele autorului în baza Legii nr. 18/1991.
Instanța a conchis făcând referire la prezumția de nevinovăție a inculpatului N.G., care nu a fost înlăturată în cauză, partea vătămată având la îndemână mijloacele legale de protejare a drumului de servitute, consacrate ca atare de legislația civilă în vigoare, indiferent de izvorul dreptului de servitute - lege, convenția părților sau hotărâre judecătorească, în această din urmă ipoteză încadrându-se raportul juridic litigios ale cărui părți sunt N.G. și S.G.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și partea civilă S.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 15/12.01.2011, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și partea civilă S.G., obligându-l pe acesta din urmă la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că, în mod corect instanța de fond a reținut că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. (2) C.pen., text potrivit căruia constituie infracțiune împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs partea civilă S.G., formulând critici legate de netemeinicia hotărârilor anterioare, datorită faptului că instanțele au reținut greșit lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. (2) C.pen., achitându-l pe inculpat.
Prin decizia penală nr. 283/R/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată S.G.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a prezentat următoarea argumentație:
Hotărârea judecătorească nr. 3257/1992, chiar dacă s-a pronunțat în contradictoriu cu tatăl inculpatului, îi este opozabilă și acestuia din urmă, deoarece prin moartea autorului în patrimoniul inculpatului s-au transmis nu numai drepturile ci și obligațiile acestuia.
Chiar dacă nu ar fi fost vorba de o relație de rudenie între autorul N.I. și inculpat, hotărârea irevocabilă s-ar fi putut opune oricărei altei persoane ce a dobândit ulterior proprietatea fondului aservit, pentru că obligația corelativă dreptului de servitute este una propter in rem ce se transmite succesiv oricărui dobânditor ulterior al dreptului de proprietate asupra terenului grevat de servitute.
Prin urmare, inculpatul, ca orice altă persoană, are obligația să respecte hotărârea civilă nr. 3257/06.04.1992, doar că, în speță ar fi fost nevoie ca partea civilă să o pună în executare și față de acesta, în cazul când nu s-a împlinit între timp prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită ori să-l notifice pe cale oficială, să se conformeze acestei hotărâri, și abia după aceea, în ipoteza unui refuz se putea pune problema nerespectării hotărârii judecătorești.
Așa cum au subliniat și instanțele de fond și apel, partea civilă are, în cele din urmă, la dispoziție o acțiune confesorie, prin care să solicite, de data aceasta, în contradictoriu cu inculpatul, respectarea dreptului său de servitute.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
