Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti. Cerinţe
| Comentarii |
|
Fiind un act de aplicare a legii, hotărârea judecătorească beneficiază de prestigiul acesteia, trebuind să fie respectată întocmai. Hotărârea judecătorească este prezumată legal, în mod absolut, ea reprezentând adevărul în ceea ce priveşte cauza în care a fost dată (iudicata pro veritate habetur).
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 210 din 2 martie 2011
Prin sentința penală nr. 195/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a condamnat pe inculpatul C.E. la 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen. și urm.
A respins pretențiile civile ale părții vătămate constituită parte civilă.
în esență, se reține că inculpatul a refuzat să o pună în posesie pe partea vătămată pe terenul în suprafață de 1773 m.p., situat în punctul L.C., deși a fost obligat potrivit hotărârilor menționate mai sus.
Sentința a fost atacată cu apel de inculpat și de partea vătămată, sub aspectul ambelor laturi, atât penală, cât și civilă, iar prin decizia penală nr. 266/11.11.2010, Tribunalul Argeș a respins cele două apeluri ca nefondate, arătând în motivare că instanța de fond a trecut în judecarea cauzei fiind legal sesizată cu privire la fapta de abuz în serviciu, fiind corectă și încadrarea juridică dată faptei.
în speță, inculpatul, în calitate de primar, a întocmit unele acte defectuoase pentru a împiedica punerea în posesie dispusă prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, săvârșind astfel un abuz în serviciu contra intereselor persoanei, întrucât părții vătămate i se reconstituise dreptul de proprietate, dar i s-a refuzat, absolut printr-un abuz, punerea în posesie pe amplasamentul stabilit de instanță.
A fost dovedită și intenția cu care a acționat inculpatul, acesta acționând cu știință, așa cum cere textul incriminator, prin refuzul de a o pune în posesie pe partea vătămată pe suprafața de teren de 1773 m.p. în punctul L.C., deși existau hotărâri judecătorești executorii.
în ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată s-a rezumat a constitui parte civilă, fără însă a-și dovedi pretențiilor, astfel că, în mod legal și temeinic a fost respinsă acțiunea civilă.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpatul C.E. și partea vătămată B.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea.
Prin decizia penală nr. 210/R/02.03.2011, a Curții de Apel Pitești, cu majoritate, a fost admis recursul formulat de partea vătămată B.E., a fost casată în parte decizia atacată, precum și sentința penală, a fost admisă cererea de acordare a daunelor morale și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, împotriva aceleiași decizii.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a prezentat următoarea argumentație:
La data de 05.06.2011, partea vătămată B. E. a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, prin care a solicitat a se efectua cercetări față de persoanele care se fac vinovate de refuzul de a o pune în posesie pe vechile amplasamente, potrivit hotărârilor judecătorești pe care le deține, definitive și irevocabile.
Prin rezoluția nr. 1093/P/2008 din data de 03.02.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.E., cercetat pentru fapta prevăzută de art. 246 C.pen., în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen., pe motiv că acesta s-a conformat hotărârilor judecătorești și a întocmit procesul - verbal la data de 05.05.2008 pe vechiul amplasament al terenului, însă partea vătămată nu a fost de acord cu acest amplasament, motiv pentru care face „diferite plângeri”.
Rezoluția a fost atacată prin plângere în fața judecătorului, potrivit art. 2781C.proc.pen., iar prin decizia nr. 700/R/03.12.2009 a Tribunalului Argeș, definitivă, a fost admisă plângerea, desființată această rezoluție și trimisă cauza spre judecare la Judecătoria Câmpulung, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.pen. de către inculpatul C.E.
în considerentele deciziei, tribunalul a menționat că la dosarul cauzei existau suficiente date și probe temeinice care duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C.pen., constând în refuzul de a o pune pe partea vătămată în posesie pe suprafața de 1773 m.p., situat în punctul L.C.
Astfel, cel în cauză nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitatea sa de primar și, implicit, de președinte al Comisiei locale de fond funciar Dârmănești, atâta vreme cât prin sentința penală executorie pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost obligată Comisia locală Dârmănești să efectueze punerea în posesie a reclamantei pe suprafața de 1773 m.p., dar a refuzat executarea hotărârii, fiind apoi obligat inculpatul, în calitatea sa de președinte al comisiei, la plata de daune cominatorii și la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
Dosarul a fost înregistrat la prima instanță la data de 18.01.2010, actul de sesizare a acesteia constituindu-l plângerea părții vătămate, potrivit art. 2781 alin. (9) C.proc.pen.
în termen legal, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 lei, reprezentând despăgubiri, pentru că a fost lipsită de folosința terenului, cum și daune morale, pe motiv că timp de 10 ani nu s-a putut bucura de bunul al cărei proprietară este și a fost nevoită să se adreseze în repetate rânduri justiției, fapt ce i-a provocat o suferință morală.
După administrarea probatoriului, judecătorul fondului a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere contra intereselor persoanei, dispunând condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare a fost suspendată condiționat, potrivit art. 81 C. pen., așa cum s-a menționat la începutul acestei expuneri.
în adevăr, la dosarul de urmărire penală, se află copia sentinței civile nr. 2497/13.12.2004, prin care Judecătoria Câmpulung Muscel a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.E. și a obligat-o pe Comisia Locală D. să efectueze punerea în posesie a reclamantei pe suprafața de 1773 m.p., în calitatea sa de moștenitoare a autorului S.I., diferență de terenuri pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, potrivit hotărârii nr. 591/1991.
Pentru a hotărî astfel, instanța civilă a constatat că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 3187/23.09.2004, reclamanta B.E. a solicitat a fi obligată comisia de fond funciar să efectueze punerea în posesie pe suprafața de 1.773 m.p. teren situat în punctul L.C., în tarlaua lui B.I., iar actele dosarului au condus la concluzia că cererea sa este întemeiată, nefiind primită apărarea făcută de pârâtă, potrivit căreia cea în cauză ar fi fost deja pusă în posesie pe toate suprafețele de teren asupra cărora i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 84/2006 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 867/R/2006 a Curții de Apel Pitești.
Printr-un raport de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr. 1457/2007 al Judecătoriei Câmpulung Muscel, au fost identificate de către expert terenurile asupra cărora partea vătămată a obținut hotărâri judecătorești de punere în posesie, printre care și sentința civilă nr. 2497/2004, la care ne-am referit mai sus, iar terenul care a făcut obiectul acesteia a fost identificat în punctul L.C., așa cum s-a specificat și în hotărârea judecătorească.
Este adevărat, expertul tehnic a identificat suprafețele de teren care au făcut obiectul litigiilor având ca repere datele prezentate de partea vătămată și de soțul acesteia, însă el precizează în raportul de expertiză și poziția inculpatului, care a refuzat să participe la efectuarea expertizei, ori să trimită vreun reprezentant din partea Primăriei Dârmănești.
întrucât Primarul comunei D., Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană de fond funciar nu și-au îndeplinit obligația de punere în posesie a părții vătămate asupra terenului menționat în hotărârea judecătorească, aceștia au fost chemați în judecată și, prin sentința civilă nr. 2376/14.11.2007 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă și irevocabilă, cei trei pârâți au fost obligați la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării și până la efectuarea operației de punere în posesie pentru suprafața de 1773 m.p.
în continuare, inculpatul a refuzat să se conformeze hotărârilor judecătorești, astfel că în anul 2008 partea vătămată l-a chemat din nou în judecată civilă, solicitând obligarea acestuia la plata de daune interese, pentru refuzul său de a o pune în posesie pe amplasamentul stabilit prin schița raportului de expertiză.
Instanța învestită cu dezlegarea pricinii nu a primit apărarea făcută de primar, potrivit căruia și-ar fi îndeplinit obligația de a o pune în posesie, prin emiterea procesului - verbal nr. 1223/05.05.2008, reținând că pârâtul C.E. nu a respectat prevederile art. 34 alin. (4) și (5) din Hotărârea nr. 890/04.08.2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, el întocmind procesul - verbal de punere în posesie în lipsa reclamantei care, potrivit legii, trebuia să fie prezentă personal sau prin procurator.
De aceea, prin sentința civilă nr. 2269/05.11.2008, definitivă, judecătoria a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.E. și l-a obligat pe pârâtul C.E. să-i plătească suma de 204,9 lei, despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1773 m.p.
Pentru calcularea despăgubirilor, judecătorul a avut în vedere calculul efectuat de expertul cauzei, pentru terenul situat în punctul L.C.
Față de situația de fapt expusă, apărările formulate de inculpat, în legătură cu amplasamentul terenului care a făcut obiectul numeroaselor litigii - promovate tocmai ca urmare a atitudinii sale, de sfidare a legii, prin refuzul de a pune în executare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, nu pot fi primite în opinia completului majoritar, ele nefiind întemeiate.
Este dincolo de orice dubiu că terenul care a făcut obiectul judecății, în suprafață de 1773 m.p., este situat în punctul L.C., așa cum s-a menționat toate în sentințele civile pronunțate în favoarea părții vătămate, iar susținerile făcute în recurs, că și alte persoane solicitaseră a le fi reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, nu sunt în măsură a-l exonera de răspundere, atâta vreme cât exista obligația sa de a proceda la punerea în posesie a părții vătămate, stabilită prin hotărâre judecătorească executorie.
Fiind un act de aplicare a legii, hotărârea judecătorească beneficiază de prestigiul acesteia, trebuind să fie respectată întocmai. Hotărârea judecătorească este prezumată legal, în mod absolut, ea reprezentând adevărul în ceea ce privește cauza în care a fost dată (res iudicata pro veritate habetur).
Emiterea procesului - verbal de către inculpat după 4 ani de la pronunțarea hotărârii judecătorești prin care a fost obligat să o pună în posesie pe partea vătămată, fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, nu înlătură răspunderea acestuia pentru fapta prevăzută ca infracțiune de art. 246 C.pen., fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii subiective - intenția directă, cât și al laturii obiective, constând în neîndeplinirea unui act în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.
în mod evident, urmarea infracțiunii a fost produsă și ea constă în vătămarea adusă intereselor persoanei vătămate, fiindu-i creată acesteia o pagubă, dar și un prejudiciu moral.
De aceea, curtea conchide că sentința prin care a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C.pen. este legală și temeinică, urmând a o menține.
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului inculpatului C.E., în sensul casării acesteia, precum și a sentinței penale nr. 195/18.06.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, înlăturând condamnarea, iar în baza art. 10 lit. d) C.proc.pen. achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.pen.;tot astfel, opinez pentru respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de partea vătămată B.E., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Argumentele judecătorului care a formulat opinie separată sunt următoarele:
în distonanță cu opinia majoritară, apreciez că singura soluție care-și găsește corespondent în probele administrate este cea de achitare a inculpatului C.E., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C.proc.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.pen.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii precizate, ca urmare a desființării, prin decizia penală nr. 70/R/03.12.2009 a Tribunalului Argeș, a rezoluției procurorului (care dispusese, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C.proc.pen., scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii respective); s-a imputat faptul că a refuzat punerea în posesie a părții vătămate B.E. în pct. L.C. pentru suprafața de 1773 m.p., astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2497/2004 a Judecătoriei Câmpulung.
Dar, atât opinia majoritară cât și cele două instanțe (de fond și apel) fac abstracție de principiul legalității răspunderii penale, potrivit căruia aceasta intervine, nu în abstract, așa cum au stabilit instanțele, ci în concret sau, altfel spus, numai pentru o faptă concret individualizată (art. 2 C.proc.pen. și art. 317 C.proc.pen.).
Or, în dispozitivul sentinței civile nr. 2497/2004 a Judecătoriei Câmpulung, nu se indică amplasamentul pe care partea vătămată B.E. trebuie să fie pusă în posesie, pentru suprafața de 1773 m.p., sens în care în dispozitivul hotărârii se menționează: „Obligă Comisia Locală D., județul Argeș, să efectueze punerea în posesie a reclamantei (B.E. s.n) pentru suprafața de 1773 m.p., în calitate de moștenitoare a autorului ....”
De fapt, însăși instanța care a dispus desființarea soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei pentru judecare la instanța de fond, în condițiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C.proc.pen., face asemenea erori, precizând în considerentele deciziei (700/R/2009 a Tribunalului Argeș) „șirul acesta de hotărâri se constituie în probe destul de evidente cu privire la obligațiile ce-i reveneau în calitate de primar .....; există alte elemente care ne indică faptul că instanța civilă a avut în vedere terenul situat în punctul L.C. Aceste afirmații din decizia respectivă se fac în condițiile în care potrivit textului de lege pre-citat răspunderea penală intervine numai pentru săvârșirea unui fapt concret (infracțiune) și nu prin analogie cu alte fapte asemănătoare sau menționate la general. In plus, folosirea nefericită a sintagmei „există probe destul de evidente” trebuia să conducă la concluzia aplicării unui alt principiu in dubio pro reo cu consecința necondamnării inculpatului pentru o faptă descrisă la general și nu în toate elementele sale constitutive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 317 C.proc.pen.
Inculpatul s-a conformat dispoziției sentinței, în sensul că prin procesul verbal nr. 1223/05.05.2008, a pus în posesie pe partea vătămată pentru suprafața de 1773 m.p. în pct. D. (împrejurare recunoscută chiar de către procuratorul acesteia - B.M.), cu care însă partea vătămată nu a fost de acord, deoarece dorea ca punerea în posesie să se facă în punctul L.C., pretinzând că deși în dispozitivul hotărârii nu este menționat acesta, el rezultă din cererile formulate.
Prin urmare, din moment ce inculpatul și-a îndeplinit obligația impusă prin sentința civilă nr. 2497/2004 a Judecătoriei Câmpulung, punând în posesie pe partea vătămată în pct. D., acestuia, legal, nu i se poate imputa săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti. Cerinţe
