Dreptul la un proces echitabil. Dreptul la apărare. Limitele exercitării acestora
| Comentarii |
|
Asigurarea apărării din oficiu a respectat dreptul la apărare şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, întrucât inculpatul primind citaţia înainte cu 3 luni de primul termen de judecată nu a făcut demersuri pentru a-şi angaja apărător. Respingerea cererii formulate de inculpat de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ales, dar şi motivarea adusă de instanţa de apel constituie un exces de putere şi încalcă dreptul la apărare, dar şi la un proces echitabil (opinia separată).
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 278 din 22 martie 2011
Prin sentința penală nr. 175/02.06.2010, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, inculpatul C.I., a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., în condițiile art. 81 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că C.I., în calitate de administrator al celor două societăți, și-a însușit din contul SC S.R.I. SRL suma de 7.500 lei și din contul SC M.G.I. SRL suma de 1000 lei cu titlu de drept de retenție.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile civile M.G.F., M.G.I. SRL Curtea de Argeș și S.R.I. SRL Curtea de Argeș.
Prin decizia penală nr. 225/30.01.2010, Tribunalul Argeș a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.I. și de părțile civile M.G.F., M.G.I. SRL și S.R.I. SRL, prin reprezentantul legal M.G.F.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat sentința ca legală și temeinică.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și părțile civile M.G.F., M.G.I. SRL Curtea de Argeș și S.R.I. SRL Curtea de Argeș.
Prin decizia penală nr. 278/R/22.03.2011, a Curții de Apel Pitești, cu majoritate, a fost admis recursul formulat de inculpatul C.I., casată integral decizia atacată și în parte sentința, în sensul că au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 C.pen., a fost redusă pedeapsa aplicată acestuia, de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare și a fost redus corespunzător termenul de încercare la 2 ani și 3 luni.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale.
Au fost respinse, ca tardive, recursurile formulate de părțile civile.
Opinia majoritară pronunțată de curte se întemeiază pe următoarea argumentație:
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, invocat de inculpat, curtea, cu majoritate, consideră că asigurarea apărării din oficiu a respectat dreptul la apărare și, implicit, dreptul la un proces echitabil.
In acest sens, se observă că, pentru termenul din data de 23 septembrie 2010, inculpatul a primit citația în ziua de 29 iunie 2010 însă, până în ziua judecării cauzei, acesta nu a făcut demersuri pentru a fi asistat de apărător.
Timpul relativ îndelungat de aproximativ 3 luni de la data primirii citației reliefează pasivitatea inculpatului în exercitarea dreptului la apărare.
In opinia completului majoritar, solicitarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, echivalează cu o tergiversare a judecării cauzei, așa cum în mod corect a considerat și tribunalul.
Opinia separată este în sensul de admitere a recursurilor, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv, Tribunalul Argeș.
Judecătorul care a formulat opinie separată a prezentat următoarea argumentație:
Consider că instanța de apel a încălcat în mod grav dreptul la apărare al inculpatului C.I.
Așa cum rezultă din încheierea Tribunalului Argeș pronunțată la 23 septembrie 2010, în această cauză, la acest termen de judecată inculpatul C.I. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător. Instanța a respins această cerere, cu motivarea că de la data când inculpatul-apelant a primit citația și până la acest termen de judecată a avut timp suficient pentru a-și angaja un apărător și prin urmare nu se justifică admiterea cererii formulate și acordarea unui nou termen de judecată. în consecință, tribunalul a recurs la serviciile apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe inculpat.
Respingerea cererii formulate de apelantul-inculpat, dar și motivarea pe care instanța de apel a avut-o în vedere reprezintă un evident exces de putere cu consecința încălcării grave a dreptului la apărare, prin desemnarea unui apărător ales, drept garantat de lege.
Această concluzie este evidentă pentru următoarele motive:
La 23 septembrie 2010 a fost primul termen de judecată acordat în această cauză de către instanța de apel. în conformitate cu dispozițiile art. 301 și 302 C.proc.pen., părțile pot formula cereri și excepții pe care instanța trebuie să rezolve în condițiile prevăzute de lege. Argumentarea tribunalului potrivit căreia nu se justifică acordarea unui nou termen de judecată pentru ca inculpatul să-și angajeze apărător, deoarece de la data când a primit citație și până la primul termen de judecată a avut timp suficient pentru a-și angaja un avocat, excede conținutului dreptului la apărare și finalității exercitării acestui drept. De asemenea, nu corespunde nici principiului celerității soluționării cauzei, deoarece nu existau motive pentru a se considera că inculpatul a formulat această cerere cu scopul de a tergiversa soluționarea procesului.
Cererea formulată de apelantul-inculpat C.I. nu reprezintă un abuz de drept ci dimpotrivă, este conformă unui interes subiectiv protejat de lege pe care instanța trebuia să-l respecte prin admiterea cererii și oferirea posibilității apelantului-inculpat de a-și angaja un avocat. Aspectul invocat de către tribunal privind eventuala posibilitate a apelantului-inculpat de a-și angaja un apărător până la primul termen de judecată, nu este nun element care să demonstreze reaua credință a apelantului în formularea unei astfel de cereri, la primul termen de judecată în fața instanței de apel. Așa cum practica judiciară a precizat în mod constant, abuzul de drept în acest domeniu ar putea exista numai în situația în care în mod repetat, la termene diferite, fără o justificare pertinentă, inculpatul formulează astfel de cereri cu scopul vădit de a tergiversa soluționarea cauzei. O astfel de situație nu a existat în această cauză la instanța de apel.
încălcarea gravă a dreptului la apărare pentru acest apelant-inculpat rezultă și din soluția adoptată de către tribunal de a recurge la serviciile apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe C.I. Din încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș la 23 septembrie 2010 în această cauză, rezultă că apărătorul desemnat din oficiu a realizat o apărare formală pentru apelantul-inculpat, deoarece nu a invocat nici un aspect de fapt sau de drept pentru a susține apelul inculpatului, mulțumindu-se doar să ceară admiterea lui așa cum a fost formulat.
Dreptul la apărare nu trebuie să fie respectat numai formal, ci instanțele au obligația de a garanta efectivitatea exercitării acestui drept printr-o apărare calificată, pertinentă și concludentă care să rezulte din prestația avocatului ce îl asistă sau îl reprezintă pe inculpat.
în cauză, instanța de apel nu a respectat această cerință a efectivității și eficacității dreptului la apărare prin acceptarea concluziilor formale ale apărătorului desemnat din oficiu.
Curtea reamintește că dreptul la apărare nu este un simplu drept subiectiv, ci este un drept fundamental consacrat și garantat de dispozițiile art. 24 din Constituția României, dar și de instrumente juridice internaționale, dintre care amintim art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului. Mai mult, jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale a României și a instanțelor internaționale au subliniat obligația pentru autoritățile statului de a asigura eficacitatea și efectivitatea dreptului la apărare și au sancționat respectarea formală a acestui drept fundamental.
Respectarea dreptului la apărare este totodată o cerință fundamentală a dreptului la un proces echitabil consacrat și garantat de dispozițiile art. 21 din Constituția României dar și de instrumentele juridice internaționale în materie.
Consider că tribunalul prin respingerea cererii inculpatului de a-și angaja un apărător a încălcat și dreptul la un proces echitabil de care acesta trebuia să se bucure.
Prin urmare, dreptul la apărare se bucură de o protecție juridică deosebită, iar încălcarea acestuia de către o instanță de judecată nu poate fi sancționată decât cu nulitate absolută a hotărârii judecătorești fapt, precizat de altfel în mod expres și de dispozițiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
