OMOR. OMOR DEOSEBIT DE GRAV. CRUZIMI.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a lovi victima cu un băţ în mod violent în cap, peste torace, mâini şi picioare până la intervenţia unui terţ constituie infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi.
Prin sentinţa penală nr. 46 din 29 iulie 1999, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul L.l. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 74 - 76 Cod penal.
S-a reţinut, în fapt, că, după ce au consumat alcool, victima şi inculpatul s-au luat ia ceartă. La un moment dat, victima l-a lovit pe inculpat cu un băţ în cap, după care acesta i l-a smuls din mână şi, reacţionând, a început să o lovească cu acelaşi băţ, în mod violent, în cap, peste torace, mâini şi picioare, până la intervenţia martorului P.M.
în următoarele zile, cu toate îngrijirile acordate de inculpat, starea victimei a început să se degradeze şi, după internarea în spital, a decedat.
împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 174 -176 lit. c Cod penal, precum şi înlăturarea circumstanţelor atenuante aplicate.
Curtea a apreciat fondat apelul Parchetului numai în privinţa greşitei aplicări a circumstanţelor atenuante aplicate.
Nu poate fi primită, însă, critica cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, deoarece din probe rezultă că inculpatul era în stare de ebrietate atunci când a lovit victima, apoi el a fost cel care a alertat vecinii şi l-a dus la spital.
Din împrejurările concrete ale săvârşirii faptei nu rezultă, aşadar, că inculpatul a provocat conştient victimei suferinţe spre a-i mări chinurile. Loviturile au fost aplicate una după alta, inculpatul, în condiţiile reţinute, neurmărind să-i provoace victimei o moarte lentă.
Există omor săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea unei vieţi.
De asemenea, trebuie să se manifeste o anumită ferocitate din partea făptuitorului, care să trezească în conştiinţa celor din jur un sentiment de onoare.
Aceste aspecte, însă, nu se regăsesc în speţă, aşa încât, în mod corect, Curtea a apreciat ca întemeiată cea de-a doua critică.
(Secţia I penală, decizia nr. 3/2000)
NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă conform deciziei nr,2435/
2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
