Omor calificat. Premeditare. Condiţii
| Comentarii |
|
Pentru existenţa premeditării, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 174-175 lit. a) din Codul penal, se cere, pe de o parte, ca hotărârea de a ucide victima să fie anterioară, iar pe de altă parte, ca această hotărâre să se materializeze în acte pregătitoare.
în ce priveşte rezoluţia, este necesar ca de la luarea hotărârii şi până la înfăptuirea ei să treacă un timp suficient de îndelungat, înlăuntrul căruia autorul reflectează asupra modalităţii de comitere a faptei.
în ce priveşte pregătirea omorului, este necesară existenţa unei activităţi materiale în acest sens, din care să rezulte în mod cert că autorul a meditat în concret asupra modalităţii de comitere a infracţiunii.
(Decizia nr. 453/A din 12 iulie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 292 din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a ll-a penală, în baza art. 174- 175 lit. a) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul N.V. la 20 de ani închisoare.
S-a reţinut în fapt că, la data de 4.11.1999, pe fondul unui conflict preexistent şi al consumului de alcool, acţionând cu premeditare, inculpatul N.V. i-a aplicat numitului I.V. o lovitură de cuţit în zona submamelară stânga, provocându-i leziuni deosebit de grave, ce au condus la moartea acestuia.
Deşi inculpatul şi victima erau în relaţii de prietenie, între aceştia aveau loc frecvent certuri, în timpul cărora victima îi reproşa inculpatului că i-ar fi furat o verighetă şi un inel din aur.
în ziua de 3.11.1999, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei, unde în prezenţa martorilor P.l. şi S.M. l-a ameninţat că-l va omorî, ţinând în mână un cuţit şi spunându-i că i-l va băga în inimă.
în urma intervenţiei verbale a martorului P.I., inculpatul a predat acestuia cuţitul, după care l-a încunoştinţat pe I.V. că a venit cu intenţia de a-l omorî, însă a fost oprit de martorul sus arătat.
A doua zi, 4.11.1999, în jurul orei 21,00, inculpatul a venit din nou în camera închiriată victimei de către martorul P.I., iar aici a găsit victima şi pe martora S.M.
Aceasta din urmă a remarcat că inculpatul se afla într-o stare de agitaţie vizibilă şi, întrucât se pregătea să scoată dintr-o sacoşă pe care o adusese cu el o bucată de pâine, cârnaţi şi un cuţit, martora a încercat să i-l smulgă din mână pentru a preveni un scandal, împrejurare în care inculpatul a reiterat intenţia de a-l omorî pe I.V.
între cei doi a avut loc o discuţie cu privire la un inel şi o verighetă, despre care I.V. afirma că i-au fost furate de inculpat, iar pe acest fond, şi în timpul scurt cât martora S.M. a ieşit din cameră pentru a se deplasa în baia situată în curtea imobilului, inculpatul i-a aplicat lui I.V. o lovitură de cuţit în zona submamelară stânga a hemitoracelui după care a ieşit în curtea imobilului şi s-a îndreptat fugind spre poartă, întâlnind în drum pe martora S.M.
Cu această ocazie a anunţat-o că l-a omorât pe I.V. şi i-a spus să cheme salvarea.
Martora a pătruns în încăperea în care se afla sus-numitul şi a constatat că acesta era întins pe pat, iar hainele erau murdare de sânge.
în concluziile raportului medico-legal nr. A.3/1885/1999 avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. prin Avizul nr. E.2/4291/2000 se precizează că:
"Moartea numitului I.V. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe, survenită în urma unei plăgi tăiate penetrante, în zona hemitoracelui stâng, plagă soldată cu secţionarea părţilor moi în spaţiul V intercostal stâng, ale coastei 5, plagă pulmonară a lobului inferior pulmonar stâng, plăgi tăiate ale pericardului şi ale ventriculului stâng.
Leziunile de violenţă, constatate la autopsie, s-au putut produce prin lovire cu corp ascuţit-tăietor (foarte posibil cuţit cu lamă lată), lovire exercitată cu forţă cinetică mare (prin agresiune).
Sângele recoltat de la cadavru conţine 3,60 grame la mie alcool şi aparţine grupei sanguine A."
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.V., solicitând prin apărătorul său redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, pe care a considerat-o prea aspră, în raport de modul cum a fost săvârşită fapta, de circumstanţele sale personale şi de faptul că a avut discernământul diminuat, sens în care se solicită pe lângă reducerea pedepsei şi aplicarea unui tratament adecvat.
în ultimul cuvânt, în faţa instanţei de apel, inculpatul a arătat că nu a avut intenţia de a ucide victima, că nu a acţionat cu premeditare, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Examinând apelul declarat de inculpat, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii, precum şi încadrarea juridică.
în cursul cercetării judecătoreşti, deşi a recunoscut comiterea faptei în materialitatea ei, inculpatul a arătat că nu-şi poate explica de ce a săvârşit-o, susţinând că, la un moment dat, aflându-se în locuinţa victimei, a avut o pierdere de cunoştinţă, nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat, "trezindu-se cu cuţitul în mână, iar victima plină de sânge".
Totodată, inculpatul a susţinut că se afla în evidenţa Spitalului nr. 9, din anul 1983, iar în ziua comiterii faptei tocmai trebuia să se interneze la spital, încercând astfel implicit ca prin aceste susţineri să nege săvârşirea faptei cu premeditare, punând-o pe seama afecţiunilor psihice de care suferă.
Curtea a reţinut că premeditarea, ca o circumstanţă agravantă în care se săvârşeşte omorul, presupune scurgerea unui interval de timp între momentul rezoluţiei infracţionale şi cel al materializării acesteia, răstimp în care făptuitorul reflectează şi pregăteşte săvârşirea faptei.
în speţă, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, în special din declaraţiile martorilor S.M. şi P.I., încă în preziua comiterii faptei, în prezenţa celor doi martori şi a victimei, inculpatul, având în mână un cuţit, a ameninţat-o pe victimă că a venit să o omoare şi că tot o va omorî până la urmă. Martora S.M. mai arată că inculpatul i-a spus victimei "că-i va băga cuţitul în inimă" şi că venise să-l omoare, dar că fusese oprit de martorul P.l.
A doua zi, venind din nou la domiciliul victimei, inculpatul a scos din sacoşă un cuţit înfăşurat într-o pânză albă, iar la momentul în care martora S.M. a încercat să-l deposedeze de cuţit inculpatul s-a opus, folosind totodată expresia: "v-am zis că o să vin să-l omor". Mai mult, cu puţin timp înainte de comiterea faptei, reiterând ameninţările din ziua precedentă, inculpatul a îndreptat o ţigară neaprinsă către pieptul victimei, în dreptul inimii acestuia, şi i-a spus: "uite, aici o să-ţi bag cuţitul".
în consecinţă, este evident că luarea rezoluţiei infracţionale s-a produs anterior zilei în care fapta a fost comisă, aspect ce rezultă din atitudinea inculpatului care nu a ezitat să profereze ameninţări la adresa victimei, el nerezumându-se doar la referiri generice, ci incluzând chiar determinarea concretă a locului în care inculpatul va aplica victimei lovitura letală.
Mai mult, faptul că inculpatul a avut un cuţit asupra sa în ziua comiterii faptei nu este o simplă întâmplare, în condiţiile în care pe de o parte, acest lucru avusese loc şi cu o zi înainte (când comiterea faptei a fost împiedicată prin intervenţia martorului P.I.), iar pe de altă parte, când martora S.M. a încercat să-l dezarmeze, inculpatul s-a opus, fiind evidentă intenţia acestuia de a-l folosi pentru a ucide victima, aspect ce rezultă şi din expresiile întrebuinţate de inculpat.
în consecinţă, întreaga situaţie de fapt demonstrează că modalitatea în care inculpatul a acţionat îmbracă forma premeditării, nefiind vorba despre o simplă chibzuire dinainte asupra săvârşirii faptei, specifică intenţiei directe ca formă a vinovăţiei, astfel încât solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice, prin nereţinerea premeditării, este nefondată.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat.
Această decizie a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat prin Decizia penală nr. 5670 din 19 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală.
