Omor calificat. Tentativă. Condiţii
| Comentarii |
|
Pentru existenţa tentativei la infracţiunea de omor, este necesar a se dovedi că inculpatul a acţionat violent, cu intenţia de a ucide, prin folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă moartea, vizând o zonă vitală.
(Decizia nr. 113 din 12 martie 2002 — Secţia I penală)
Prin Rechizitoriul nr. 374/P/2001 din 19.07.2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: M.F. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, art. 321 alin. 2 din Codul penal, art. 217 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal, şi M.C. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. 2 din Codul penal, art. 180 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.
Prin Sentinţa penală nr. 124/2001, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpatului M.F. la 1 an închisoare, prin schimbarea încadrării juridice (art. 334 din Codul de procedură penală) a tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal. De asemenea, acelaşi inculpat a fost condamnat în baza art. 321 alin. 2 din Codul penal la 2 ani închisoare.
S-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) din Codul de procedură penală, pentru săvârşirea a două infracţiuni de distrugere, ca urmare a retragerii plângerilor de către părţile vătămate R.D. şi D.l.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 - 82 din Codul penal, pe un termen de încercare de 4 ani. I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 25.06.2001 la zi.
în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C., tribunalul a dispus condamnarea acestuia astfel: 1 an închisoare, în baza art. 321 alin. 2 din Codul penal, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, şi la 3 luni închisoare, în baza art. 180 alin. 1 din Codul penal.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 - 82 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani. I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
în baza art. 118 lit. b) din Codul penal, s-au confiscat de la inculpaţi barda şi băţul.
în baza art. 14 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 998 din Codul civil, inculpatul M.F. a fost obligat la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.D. şi la 3.200.000 lei, către partea civilă D.l.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
în ziua de 03.02.2001, în jurul orei 15,00, inculpatul M.F. s-a deplasat cu camionul la barul S.C. "D. Com Prod" S.R.L. Clejani, judeţul Giurgiu, unde a comandat o sticlă de bere şi a observat prezenţa părţii vătămate R.D., căreia i-a reproşat faptul că l-ar fi bătut pe fiul său, M.C., cu două zile mai înainte.
Partea vătămată i-a replicat că-l va bate şi pe el, situaţie în care inculpatul a proferat injurii şi a fost scos din local de către patronul barului.
După ce şi-a consumat berea în afara localului, inculpatul a mers acasă, s-a înarmat cu o bardă şi s-a reîntors la bar, însoţit de fiul său, care avea asupra sa un băţ.
Din declaraţiile martorilor, aflate la dosarul cauzei, a rezultat că inculpaţii sunt cei care au provocat scandalul în bar, deşi ei susţin că nu se fac vinovaţi de nimic.
De asemenea, s-a dovedit că, după derularea scandalului, soldat cu distrugerea a 4 scaune, 2 mese din plastic, 10 pahare şi 24 sticle goale, cei doi inculpaţi au suferit multiple leziuni.
în motivarea hotărârii, instanţa fondului apreciază că nu se poate reţine în sarcina inculpatului M.F. că a lovit cu barda în direcţia capului părţii vătămate, întrucât declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate sunt supuse îndoielii, faţă de împrejurarea că "ele conţin multiple contradicţii" şi că, abia după audierea lor în calitate de învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Codul penal, acele "contradicţii au dispărut".
Se susţine că, în raport de agresiunea atât de violentă, cum este relatată de părţile vătămate şi de martori, nu este posibil ca aceasta să nu se fi soldat cu nici un fel de vătămare corporală a părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât partea vătămată pretinde că tentativa s-a produs de două ori. De aceea, instanţa apreciază că prin probele administrate s-a dovedit faptul că inculpaţii s-au deplasat la bar cu scopul vădit de a provoca scandal, prin acţiunile lor tulburând grav liniştea publică. S-au dovedit de asemenea vinovăţia inculpatului M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal, precum şi vinovăţia inculpatului M.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 din Codul penal, în sensul că a ameninţat-o cu barda pe partea vătămată, această acţiune constând în lovitura aplicată în butucul aflat la intrarea în bar, precum şi în faptul că a pătruns, astfel înarmat, în local, îndreptându-se spre partea vătămată.
Se precizează că nu se poate reţine în sarcina inculpatului M.F. tentativa la infracţiunea de omor, întrucât nu s-a dovedit în mod cert că ar fi exercitat acţiuni caracteristice unei asemenea fapte antisociale. Leziunea suferită de martorul S.M. se explică prin lovirea accidentală în cadrul acţiunii de dezarmare a inculpatului M.F., exercitată de martori, de aceea, instanţa fondului a dispus, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, din art. 20 raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal.
împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate - greşita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpatul M.F., din art. 20 raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu este fondat, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat că, până în anul 1998, inculpatul M.F. şi partea vătămată R.D. s-au aflat în relaţii apropiate, au lucrat împreună, iar în seara zilei de 01.02.2001, pe o uliţă în comuna C., partea vătămată şi martorii T.S. şi M.l. s-au intersectat cu inculpatul M.C. Partea vătămată i-ar fi reproşat inculpatului că nu l-a salutat, ţinând cont de vârsta existentă între ei. Şi-au adresat injurii, urmate de ameninţarea că îl va bate. Acest aspect a fost adus la cunoştinţa tatălui său, inculpatul M.F. Astfel, la data de 03.02.2001, pe fondul acestui conflict şi cu intenţia de a ucide, inculpatul M.F. s-a înarmat cu o bardă şi împreună cu fiul său M.F., care avea asupra sa un băţ, s-au deplasat la barul S.C. "D. Com Prod" S.R.L., unde se afla partea vătămată R.D.
în incinta localului, inculpatul M.F. a lovit de două ori cu barda spre capul părţii vătămate, care a reuşit la prima lovitură, din instinct, să-şi retragă capul din direcţia loviturii, retrăgându-se pe spate cu tot cu scaun, astfel că inculpatul, cu lama de la bardă, a lovit în masa din plastic. Lovitura a fost aplicată cu deosebită intensitate, întrucât o porţiune din colţul mesei s-a desprins, masa a fost răsturnată, antrenând şi sticlele şi paharele care se aflau pe ea.
La a doua lovitură, când inculpatul a ridicat din nou barda asupra capului părţii vătămate, martorul S.M., aflat în apropierea inculpatului şi lateral stânga, a interpus braţul său drept spre direcţia loviturii declanşate de inculpat. Martorul a fost lovit cu coada de la bardă pe braţul drept, iar cu o porţiune din lamă a fost tăiat pe faţa palmară. Astfel, forţa loviturii aplicate de inculpat a fost mult atenuată, iar, datorită inerţiei fireşti, barda şi braţul martorului S.M. au ajuns la nivelul mesei, ocazie de care partea vătămată a profitat şi, cu ambele mâini, i-a smuls barda inculpatului şi a aruncat-o după bar.
în încercarea de a-l imobiliza pe inculpat a intervenit şi D.l. (parte vătămată). Din analiza probelor administrate, rezultă că inculpatul M.F. a acţionat fulgerător, iar, datorită meselor, scaunelor răsturnate şi sticlelor sparte, inculpatul şi martorii s-au împiedicat şi au căzut unul peste altul.
Incidentul a luat sfârşit graţie ajutorului dat de martorii C.M. şi S.G., care au reuşit să-l imobilizeze şi pe M.C. şi împreună cu martorul D.T. i-au scos din bar pe inculpaţi, care ulterior au luat camionul şi s-au îndreptat spre casă.
Această situaţie de fapt s-a stabilit pe baza declaraţiilor tuturor martorilor oculari, a proceseior-verbale din 03.02.2001 şi 02.06.2001 şi a constatării medico-legale nr. 306/E din 11.07.2001 asupra plăgii create pe faţa externă a mâinii drepte a martorului S.M.
Faptul că nu există leziuni suferite în ceea ce priveşte partea vătămată nu are relevanţă asupra încadrării juridice a faptei.
în practică şi în doctrina de specialitate este unanim acceptată ideea conform căreia, pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a făptuitorului ca fiind tentativă de omor, este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, intensitatea loviturilor, condiţii care, în cauza dedusă judecăţii, există.
Susţinerea inculpatului că nu a acţionat cu intenţia de a ucide şi că fapta sa nu ar constitui tentativă de omor, aşa cum a fost caracterizată de prima instanţă, este inexactă. Această intenţie a fost concretizată, în speţă, prin acte specifice infracţiunii de omor, inculpatul acţionând cu o violenţă deosebită, iar lovirea victimei cu barda nu a putut fi desăvârşită decât datorită faptului că partea vătămată, în primul act, din instinct şi-a ferit capul, retrăgându-se pe spate cu scaun cu tot, astfel încât lovitura a fost aplicată în masa care a fost despicată, iar a doua lovitură a fost parată de mâna dreaptă a martorului S.M.
în concluzie, există tentativă la infracţiunea de omor, atunci când făptuitorul a început executarea acţiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul, deci activitatea infracţională a fost curmată din cauze exterioare voinţei inculpatului, indiferent de ce natură ar fi acestea.
Faţă de cele învederate, Curtea apreciază că încadrarea juridică corectă a faptei, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.F., este aceea din Rechizitoriul nr. 374/P din 19.07.2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, şi anume tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, text de lege în baza căruia inculpatul M.F. va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.
La stabilirea pedepsei inculpatului, Curtea urmează să aibă în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, în sensul că se va ţine seama atât de gravitatea faptei, de pericolul în concret al acesteia, de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, de datele personale ale inculpatului şi, nu în ultimul rând, de faptul că el însuşi a suferit multiple leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 10-12 zile de îngrijiri medicale, cât şi de dispoziţiile art. 52 din Codul penal.
Din actele dosarului rezultă şi faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 2 din Codul penal, însă, analizând modalitatea în care s-a ajuns la săvârşirea unei asemenea fapte, un concurs de împrejurări nefaste, Curtea apreciază că se pot acorda circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 - 76 din Codul penal (stăruinţa inculpatului pentru a înlătura rezultatul infracţiunii şi repararea pagubei pricinuite, precum şi atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii), sens în care efectul acestora se va regăsi în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea urmează a admite ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, va desfiinţa în parte Sentinţa penală nr. 124 din 14.09.2001, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, şi, descontopind pedeapsa în pedepsele componente, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei la infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal, în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, text în baza căruia inculpatul M.F. va fi condamnat la pedeapsa închisorii, scopul acesteia fiind atins numai prin executarea ei în regim de detenţie (art. 52 din Codul penal).
Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în concurs real de infracţiuni şi va aplica regulile impuse de dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din Codul penal, înlăturând aplicarea prevederilor art. 81, 82 şi 83 din Codul penal şi art. 359 din Codul de procedură penală.
