Omor deosebit de grav. Persoană care a mai săvârşit un omor. Amnistie
| Comentarii |
|
Intrucât legea nu prevede nici o excepţie de la incidenţa agravantei prevăzute în art. 176 lit. c) din Codul penal (omorul săvârşit de o persoană care a mai comis o infracţiune de omor), rezultă că pentru aplicarea textului menţionat nu are relevanţă dacă, pentru omorul săvârşit anterior, făptuitorul a mai beneficiat sau nu de o cauză de atenuare a pedepsei, sau dacă făptuitorul a fost reabilitat sau dacă a intervenit amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale.
(Decizia nr. 439/A din 10 iulie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 271 din 12 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 20 din Codul penal raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal combinat cu art. 176 lit. c) din Codul penal, condamnarea inculpatului M.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, art. 71 şi 64 din Codul penal, conform art. 65 din Codul penal, interzicându-i-se inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 27.03.2000, cu ocazia zilei sale de naştere, inculpatul M.V. a consumat o mare cantitate de băuturi alcoolice.
Pe terasa localului se aflau numitul C.L. şi B.F., de aceştia apropiindu-se inculpatul, care, ocolindu-l pe martorul I.L.C., l-a lovit cu putere, fără motiv, în braţul drept şi zona toracică pe C.L., care a fost transportat la Spitalul de Urgenţă, cu diagnosticul: "plagă prin înjunghiere şi hemopneumotorax", el având nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale.
De menţionat că, după ce a înjunghiat-o pe victimă, inculpatul a aruncat cuţitul care nu a mai putut fi găsit, încât în speţă nu s-a mai putut face aplicarea art. 118 din Codul penal.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.V., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 din Codul penal raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal şi art. 176 lit. c) din Codul penal în art. 20 din Codul penal raportat la art. 174 - 175 lit. i) din Codul penal, motivându-se că prevederile art. 176 lit. c) din Codul penal, care se referă la "persoana care a mai săvârşit un omor", nu sunt aplicabile în speţă. Se arată că pedeapsa anterioară la care a fost condamnat inculpatul, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prin Sentinţa penală nr. 52 din 13.08.1984, a fost amnistiată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 11/1988.
Critica formulată în subsidiar de inculpat prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 din Codul penal raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal şi art. 176 lit. c) din Codul penal în art. 20 din Codul penal raportat la art. 174- 175 lit. i) din Codul penal, motivându-se că prevederile art. 176 lit. c) din Codul penal nu sunt aplicabile, nu este fondată.
Inculpatul M.V. a mai comis o tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 din Codul penal raportat la art. 174 din Codul penal, în anul 1984, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat prin Sentinţa penală nr. 52 din 13.08.1984 a Tribunalului Judeţean Călăraşi.
în cazul său, sunt incidente dispoziţiile art. 176 lit. c) din Codul penal (respectiv omorul săvârşit de o persoană care a mai comis un omor).
Legiuitorul, caracterizând antecedenţa făptuitorului, a avut în vedere săvârşirea anterioară a altui omor sau a unei tentative la infracţiunea de omor, aspecte ce denotă periculozitatea socială a făptuitorului.
Jurisprudenţa, ca şi literatura de specialitate sunt unanime în susţinerea acestui punct de vedere, reţinându-se şi că nu interesează dacă pentru omorul săvârşit anterior făptuitorul a beneficiat sau nu de o cauză de atenuare a pedepsei, nu interesează dacă făptuitorul a fost reabilitat sau amnistiat (cum este cazul în speţă, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 11/1988).
Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
NOTE:
1. Această decizie a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, prin Decizia penală nr. 2383 din 14 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală.
2. în speţă, se pune problema dacă, pentru a susţine incidenţa agravantei prevăzute de art. 176 lit. c) din Codul penal, omorul săvârşit anterior trebuie să fie o infracţiune consumată sau prima faptă poate să constituie şi o tentativă.
în literatura de specialitate (a se vedea: "Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român" - V. Dongoroz ş.a.; "Drept penal" - Partea specială - O. Loghin, A. Filipeş; "Drept penal român" - Partea specială - O. Loghin, T. Toader) se arată că omorul săvârşit anterior trebuie să fie un omor consumat.
Practica judiciară a statuat că dispoziţiile art. 176 lit. c) din Codul penal, care incriminează "omorul săvârşit... de către o persoană care a mai săvârşit un omor", sunt aplicabile şi în cazul în care prima faptă constituie o tentativă la infracţiunea de omor.
Această împrejurare rezultă şi din dispoziţiile art. 144 din Codul penal, care explicând înţelesul unor termeni sau expresii din legea penală arată că "prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice".
