OMOR DEOSEBIT DE GRAV. TÂLHĂRIE CARE A AVUT CA URMARE MOARTEA VICTIMEI. DEOSEBIRI.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a ucide victima pentru a lua din locuinţa acesteia bunuri, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav prev.de art.174-176 lita şi d C.pen. şi infracţiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen., în concurs.
Prin sentinţa penală nr.312/19.05.2000 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală inculpatul C.M. a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru art.174 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., la 25 ani închisoare pentru art.174-176 lit.a şi c C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru 5 ani, la 25 ani închisoare pentru art.211 alin.3 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru 5 ani.
în baza art.33-34 lit.b C.pen. inculpatul execută 25 ani închisoare, sporită cu 5 ani, în final 30 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru 5 ani, după executarea pedepsei, conform art.65 C.pen.
în baza art.61 C.pen. se revocă un rest de pedeapsă neexecutat de 277 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.647/ 17.05.1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi se contopeşte cu pedeapsa principală, urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Se deduce prevenţia inculpatului la zi, se constată că părţile civile nu au pretenţii în cauză şi în baza art.116 C.pen. i se interzice inculpatului prezenţa pe raza municipiului Bucureşti timp de 5 ani, dupa executarea pedepsei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că la data de 10.07.1994 inculpatul a omorât într-un canal din Bucureşti pe un vagabond pe nume „M", la data de 26.11.1996 a omorât prin cruzimi pe victima S.N., apoi la data de 31.12.1996 inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate P.L., în vârstă de 80 de ani, pe care a lovit-o până a decedat, după care a luat din locuinţă mai multe bunuri şi bani.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care critică, între altele, greşita individualizare a pedepsei, şi solicită detenţie pe viaţă, precum şi un cuantum mai mare al pedepsei complimentare.
De asemenea, se solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art.211 alin.3 C.pen., în două fapte: art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen. şi, respectiv, art.174-176 lit.c şi d C.pen., privitor la fapta din 31.12.1996. Cu privire la cele două motive de apel, Curtea le apreciază întemeiate. Faţă de gradul de pericol social deosebit al faptelor, inculpatul manifestând o violenţă ieşită din comun, se aplică inculpatului o pedeapsă cu detenţie pe viaţă - conform art.33-34 C.pen. şi interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru o perioadă de 10 ani.
Fapta comisă împotriva victimei P.L. încadrată la art.211 alin.3 C.pen. (tâlhărie urmată de moartea victimei), a primit o calificare greşită.
în cazul art.211 alin.3 C.pen. toate urmările caracteristice agravantei se săvârşesc din culpă, aşa încât infracţiunea are ca latură subiectivă praeterintenţia.
în speţă, inculpatul C.M. a lovit-o iniţial pe victimă, până a lăsat-o în stare de inconştienţă, după care a sustras bunuri din locuinţă.
Omorul a fost comis pentru săvârşirea unei tâlhării, deci cu această intenţie, motiv pentru care infracţiunea de tâlhărie va intra în concurs cu omorul deosebit de grav.
Ca urmare, în baza art.334 C.pr.pen. se schimbă încadrarea juridică a faptei din art.211 alin.3 C.pen., în art.211 alin.2 lit.d şi f C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. şi-l condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare, şi în art.174-176 lit.a şi d C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen şi-l condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal.
(Sectia I penală, decizia nr.573/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin nerecurare.
în situaţia din speţă, inculpatul C.M. a fost condamnat la executarea unei pedepse finale cu detenţie pe viaţă, cu interzicerea unor drepturi prev.de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru 10 ani, după executarea pedepsei, conform art.65 C.pen.
în opinia noastră, în cazul sancţionării inculpatului cu pedeapsa detenţiei pe viaţă, aplicarea unei pedepse complimentare este neîntemeiată.
Conform art.66 C.pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
Pentru cazul condamnării inculpatului la o pedeapsă constând în detenţie pe viaţă aplicarea şi a unei pedepse complimentare devine ineficientă.
Apoi, chiar dispoziţiile legale care sancţionează o faptă penală cu detenţie pe viaţă, nu prevăd şi obligativitatea aplicării unei pedepse complimentare, aceasta fiind obligatorie doar la pedeapsa cu închisoare.
De altfel, chiar art.35 C.pen. prevede că „pedepse complimentare pentru infracţiuni concurente se aplică alături de pedeapsa închisorii", situaţie în care sancţiunea penală cu detenţie pe viaţă în concurs cu alte sancţiuni cu închisoare şi interzicerea unor drepturi, conform art.65C.pen., conduce la aplicarea pedepsei celei mai grave - detenţie pe viaţă - fără nici o altă pedeapsă alăturată.(Judecator Violeta Hutopila)
