OMOR DEOSEBIT DE GRAV. TÂLHĂRIE.
| Comentarii |
|
Faptele inculpatului care a aplicat victimei mai multe lovituri de cuţit, provocându-i moartea, după care a sustras din locuinţa acesteia mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive aie infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev.de art.174-176 lit.a şi d C.pen. şi tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.f C.pen., aflate în concurs real.
Prin sentinţa penală nr.483/29.09.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală a fost condamnat inculpatul P.V. la 20 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev.de art.174-176 lit.a C.pen.
în baza art.334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev.de art.211 alin.1 C.pen. în cea prev.de art.211 alin.3 C.pen., text în baza căruia acelaşi inculpat a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen.
în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.3 C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a reţinut că la data de 19.05.1998, inculpatul P.V. a mers în vizită la bunica sa P.M., şi în urma altercaţiei cu aceasta, inculpatul a îmbrâncit-o, victima a căzut în genunchi şi în mâini şi, în această poziţie, inculpatul i-a aplicat 32 de lovituri de cuţit în regiunea posterioară a toracelui şi în regiunea cervicală; apoi a transportat cadavrul în baie, aşezându-l în cadă în poziţia ghemuită, a şters urmele de sânge, a luat o mapă cu acte şi geanta victimei şi a părăsit locuinţa, deplasându-se ulterior la domiciliul său. Aici, inculpatul a aruncat o parte din bunurile sustrase, păstrând suma de 450.000 lei, trei librete CEC şi actele de proprietate ale locuinţei victimei, pe care intenţiona să le vândă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o oral sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, în ce priveşte infracţiunea de tâlhărie.
Apelul este fondat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că la data de 19.05.1998 inculpatul P.V., pe fondul unor neînţelegeri cu bunica sa, victima P.M., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuţit, provocându-i moartea, după care a sustras din locuinţă bani, librete CEC şi mai multe acte.
Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului de a-şi însuşi prin acţiuni violente, care au avut ca urmare moartea victimei, bunuri aparţinând acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în varianta prev.de art.211 alin.3 C.pen.
Faţă de situaţia de fapt expusă anterior, Curtea apreciază că, în mod greşit, a fost reţinută în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în varianta prev.de art.211 alin.3 C.pen., întrucât nu tâlhăria a fost urmată de moartea victimei, ci invers, derularea evenimentelor a fost de săvârşire a omorului şi apoi de sustragere a bunurilor din locuinţa victimei, încadrarea juridică fiind aceea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.f C.pen. în concurs cu infracţiunea de omor calificat, prev.de art.174-176 lit.a şi d C.pen.
în consecinţă, admiţând apelul declarat de inculpat, urmează a desfiinţa în parte hotărârea primei instanţe şi pe fond, în baza art.334 C.pr.pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat din art.211 alin.3 C.pen. în art.211 alin.2 lit.f C.pen, menţinând aceeaşi pedeapsă principală şi, respectiv, complimentară.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.53/2000) NOTĂ: Prin decizia penală nr.2507/2000 a Curţii Supreme de Justiţie -secţia penală a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei analizate.
Soluţia prezentată este corectă, în măsura în care probatoriul administrat în cauză conducea la concluzia că omorul a fost comis pentru săvârşirea tâlhăriei, dar nu şi în situaţia în care omorul s-a săvârşit în alt scop, iar comiterea tâlhăriei a avut la bază o rezoluţie infracţională proprie, separată.
Spre deosebire de forma agravantă a infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.3 C.pen. (tâlharia urmată de moartea victimei), în cazul căreia rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, se produce din culpă, în situaţia în care inculpatul a exercitat violenţe împotriva victimei jefuite, prevăzând posibilitatea morţii acesteia, rezultat pe care l-au urmărit sau acceptat, el urmează să răspundă pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prev.de art.176 lit.d C.pen. în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 sau 2 C.pen., iar nu cu formă agravantă prev.în alin.final al aceluiaşi articol, întrucât moartea victimei constituie temeiul răspunderii penale a făptuitorului pentru omor.
Pe de altă parte, criteriul de diferenţiere folosit de instanţă (respectiv faptul că omorul a fost urmat de deposedarea victimei de bunurile sale) nu trebuie absolutizat, căci omorul are caracter deosebit de grav nu doar în ipoteza în care este comis pentru a săvârşi o tâlhărie, cum este cazul în speţă, ci şi atunci când este comis pentru a ascunde o tâlhărie, caz în care moartea victimei succede deposedării sale de bunuri.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
