PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI. ELEMENTE CONSTITUTIVE.
| Comentarii |
|
Fapta unei persoane care, conducând pe un drum public un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, intră în coliziune cu un alt autovehicul, producându-i avarii, după care părăseşte locul accidentului, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
Prin sentinţa penală 183 din 4 iunie 1999 a Judecătoriei Videle, inculpatul C.N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 şi la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prev.de art.38 alin.1 din acelaşi act normativ, ambele infracţiuni fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b şi c şi în concurs real, prev.de art.33 lit.a C.pen.
în baza art.33 lit.a şi 34 lit.b C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, în regim de detenţie.
S-a reţinut în fapt că în ziua de 13 aprilie 1999, inculpatul C.N. a condus pe drumul judeţean 503, pe raza comunei B., autoturismul marca M, nr.DI-UF-71, fără a poseda permis de conducere.
în momentul efectuării manevrei de întoarcere, inculpatul a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., cu nr.HD-01-YKD, condus regulamentar de numitul G.l. şi nu a oprit la locul accidentului, ci şi-a continuat drumul până la domiciliul său, unde a fost depistat de organele de poliţie.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.N., solicitând achitarea sa pentru infracţiunea prev.de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, întrucât accidentul comis nu a avut consecinţe grave, precum şi reindividualizarea sancţiunii pentru infracţiunea prev.de art.36 alin.1 din acelaşi decret, în sensul aplicării unei amenzi penale.
Prin decizia penală nr.780 din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului Teleorman secţia penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, întrucât fapta a existat, este incriminată de lege, chiar dacă urmările accidentului nu au fost grave şi nu s-a soldat cu victime.
în ce priveşte cererea de aplicare a unei amenzi penale pentru infracţiunea de conducere fără permis, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât inculpatul este recidivist, suferind numeroase condamnări pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, aspect ce rezultă din fişa de cazier aflată la dosar. în plus, şi consecinţa acestei fapte a fost gravă, întrucât inculpatul, neavând suficiente cunoştinţe pentru a conduce un autoturism, a efectuat o manevră greşită şi a accidentat un alt autoturism condus regulamentar.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.N., invocând cazul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen. şi solicitând să se constate că faptele reţinute în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi, în consecinţă, să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen. rap.la art.181 C.pen.
Examinând hotărârile recurate precum şi actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul declarat de inculpat este fondat, însă prin prisma cazului de casare prev.de art.3859 pct.12 C.pr.pen., luat în considerare din oficiu, în condiţiile art.3859 alin.3 C.pr.pen.
Dacă infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/ 1966 a fost în mod corect reţinută de instanţele de fond şi de apel (faţă de situaţia de fapt expusă anterior), în ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului prev.de art.38 alin.1 din acelaşi decret, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Astfel, cum însuşi conducătorul celuilalt autovehicul implicat în accident declară, în urma impactului dintre cele două autoturisme, a rezultat avarierea aripii dreapta-faţă şi a uşii dreapta-faţă, precum şi spargerea lămpii de semnalizare amplasată pe aripa laterală dreapta ale autoturismului său.
în consecinţă, cum în speţă nu se regăsesc nici una din ipostazele normative ale elementului material (verbum regens) prevăzute alternativ în dispoziţiile art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului şi, ca urmare, a admis recursul declarat de inculpat, a repus în individualitatea lor cele două pedepse aplicate inculpatului şi a dispus achitarea acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., pentru săvârşirea acestei infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.325/2000) NOTĂ: în opinia noastră, soluţia Curţii este greşită.
Potrivit art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, parăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie de către oricare dintre conducătorii vehiculelor angajaţi într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii vreunei persoane, sau dacă accidentul constituie infracţiune ori s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Pentru a putea fi reţinută această infracţiune, trebuie să preexiste, ca situaţie premisă, un accident de circulaţie. Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin "accident de circulaţie" se înţelege un eveniment survenit în cadrul circulaţiei rutiere, produs prin tamponare, lovire, răsturnare sau în orice alt mod şi care are drept urmare moartea, vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii persoanelor, avarierea unor bunuri ori care întrerupe desfăşurarea normală a traficului.
în sensul textului susmenţionat, pornind de la necesitatea ca accidentul de circulaţie să aibă o anumită gravitate, părăsirea locului unde acesta s-a produs cade sub incidenţa legii penale numai dacă accidentul îndeplineşte una din următoarele condiţii, prevăzute alternativ: 1) a avut ca urmare moartea, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii vreunei persoane; 2) constituie infracţiune; 3) s-a produs ca urmare a unei infracţiuni.
Este vorba aşadar dspre ipoteze alternative ale situaţiei-premisă, iar nu despre „ipostaze normative ale elementului material (verbum regens)", cum în mod eronat reţine Curtea în motivarea soluţiei de admitere a recursului, făcîndu-se o confuzie între situaţia-premisă şi elementul material, care constă în acţiunea de îndepărtare, de părăsire ilicită a locului accidentului. Mai mult, situaţia-premisă, ca noţiune, nu se confundă cu elementele constitutive ale unei infracţiuni, ea fiind o realitate preexistentă, pe care se grefează condiţiile privitoare la actul de conduită încriminat de legiuitor, condiţii care alcătuiesc conţinutul constitutiv al infracţiunii respective.
în ce priveşte cea de a treia ipostază normativă a situaţiei-premisă, în cazul infracţiunii analizate, cînd accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, este suficient ca în antecedenţa cauzală a acestuia să existe o infracţiune săvîrşită de făptuitor, indiferent de felul acesteia. Tot astfel, într-o asemenea ipoteză, gravitatea sau urmările accidentului sunt irelevante, nefiind necesar să rezulte moartea, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii vreunei persoane, căci o asemenea situaţie a fost avută în vedere şi incriminată distinct de legiuitor.
De aceea, ne aflăm într-o asemenea ipoteză şi în situaţia în care, cum este cazul în speţă, accidentul s-a produs ca urmare a conducerii pe drumurile
?
publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, căci această din urmă faptă este incriminată ca infracţiune, în art.36 alin.1 din Decretul nr.326/1966, neavând relevanţă că în urma coliziunii a rezultat doar avarierea celor două autoturisme implicate în accident.
în consecinţă, în mod greşit a fost admis recursul inculpatului, dispunându-se achitarea acestuia pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului (în acelaşi sens şi pentru o privire mai amănunţită asupra infracţiunii analizate, a se vedea Corneliu Turianu, Cristina Turianu -Legislaţia rutieră comentată şi adnotată - Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988 -pag.325 şi urm.). (Judecator Ionut-Mihai Matei)
