OMOR. PROVOCARE. LEGITIMĂ APĂRARE. DEOSEBIRI.
| Comentarii |
|
Comiterea de către inculpat a unei infracţiuni de omor, după ce victima l-a lovit cu o cană de sticlă în cap, şi care a produs inculpatului o puternică tulburare, justifică reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prev.de art.73 lit.b C.pen.
întrucât inculpatul a acţionat nu pentru a înlătura un atac, ci după ce acesta s-a consumat, nu sunt întrunite cerinţele legale de aplicare a legitimei apărări.
Prin sentinţa penală nr.691/20.12.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, inculpatul L.l. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev.de art.174 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., 73 lit.b C.pen. şi art.74 lit.c C.pen.
în baza art.83 C.pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1292/16.11.1998 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, urmând ca prin cumulare, inculpatul să execute 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen.
Prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 5.06.1999, victima G.R. şi inculpatul L.I., au vizionat un meci de fotbal în locuinţa victimei, ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice. Pe fondul unor discuţii locative (inculpatul locuia în acelaşi imobil), victima l-a lovit pe inculpat în cap, o singură dată şi prin surprindere, cu o cană de sticlă tip „halbă", producându-i leziuni minore, respectiv o contuzie cerebrală, fără leziuni osoase.
în acest moment, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, cu care l-a lovit pe G.R. în partea superioară a toracelui, victima decedând la scurt timp.
Din raportul medico-legal de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne, consecinţă a unei plăgi penetrante în hemitoracele stâng, produse prin acţiunea unui obiect tăietor-înţepător (cuţit).
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând să fie achitat, întrucât a comis fapta în stare de legitimă apărare.
Apelul declarat de inculpat a fost considerat nefondat.
S-a reţinut că, potrivit art.44 alin.2 C.pen., este în stare de legitimă apărare (ce înlătură caracterul general al faptei), acela care săvârşeşte fapta, pentru a
înlătura un atac......imediat.......îndreptat împotriva sa........şi care pune în
pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
în speţă, la momentul producerii infracţiunii, victima încetase atacul şi nu mai desfăşura nici un fel de acţiune agresivă, de lovire sau ameninţare a inculpatului.
Rezultă faptul că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru reţinerea legimitei apărări, întrucât inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac imediat, ci după ce acesta s-a consumat.
Prima instanţă a făcut o temeinică aplicare a dispoziţiilor art.73 lit.b C.pen., reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât acesta, la momentul săvârşirii infracţiunii, se afla într-o puternică stare de tulburare produsă de lovitura ce i-a fost aplicată de către victimă.
în baza acestor considerente, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 117/2000) NOTĂ: Prin decizia nr.3257/2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală, s-a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Viorel-Adrian Podar)
