Tâlhărie. Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a sustrage două plicuri cu mezeluri în valoare de 75.000 lei şi care, pentru a-şi asigura scăparea, l-a îmbrâncit pe supraveghetorul magazinului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 18 din Codul penal.
Se au în vedere urmările produse, scopul evident pentru care fapta a fost comisă, circumstanţele personale ale inculpatului, care era încadrat în muncă, beneficia de o caracterizare favorabilă din partea unităţii, a recunoscut în esenţă fapta comisă şi a fost de acord cu acoperirea prejudiciului.
(Decizia nr. 158 din 13 martie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1118 din 3.12.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a Il-a penală, în baza art. 211 alin. 2 lit. d) şi e) din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) şi 76 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.C.F. la un an închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că la data de 14.02.2002, în jurul orelor 21,30, inculpatul a intrat în magazinul SC "M." SRL, de unde a sustras două plicuri vidate cu mezeluri (costiţă afumată şi pastramă), pe care le-a introdus în haină, în buzunar.
Ulterior, inculpatul a încercat să părăsească magazinul, dar a fost oprit de către martorul P.M., vânzător şi supraveghetor în cadrul societăţii respective.
în urma verificării corporale a inculpatului s-au găsit cele două plicuri cu mezeluri şi, întrucât la raion se adunaseră mai mulţi clienţi, martorul P.M. l-a chemat pe martorul B.C., supraveghetorul magazinului.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul l-a îmbrâncit pe martorul B.C., care îl reţinuse pe acesta, proiectându-l într-un geam. Vitrina respectivă s-a spart, fără însă a provoca numitului B.C. leziuni majore.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale, considerând totodată că poate beneficia de aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Apelul este întemeiat, însă pentru alte considerente.
Curtea a apreciat că, deşi situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrarea juridică fiind de asemenea corespunzătoare, fapta săvârşită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 181 din Codul penal.
La această concluzie s-a ajuns prin analiza în concret a modului şi a mijloacelor de săvârşire a faptelor, a scopului urmărit de inculpat, a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse, precum şi a circumstanţelor ce ţin de persoana inculpatului.
Astfel, din probatoriul administrat, rezultă că inculpatul şi-a însuşit o bucată de costiţă afumată în greutate de 0,244 kg şi o bucată de pastramă în greutate de 0,175 kg, bunuri în valoare de 75.000 lei, care au şi fost restituite părţii vătămate, însă, neputând fi repuse în vânzare ca urmare a devidării ambalajelor, partea vătămată a solicitat despăgubiri civile în cauză.
Din situaţia de fapt expusă rezultă că inculpatul a săvârşit o infracţiune de tâlhărie, însă cu un grad scăzut de pericol social, într-o formă atipică, în condiţiile în care sustragerea bunurilor nu a fost imediat urmată de săvârşirea violenţelor în scopul ca inculpatul să-şi asigure scăparea, existând un interval de timp, este adevărat, redus, scurs între momentul reţinerii inculpatului şi momentul în care, încercând să fugă, inculpatul a săvârşit un act de violenţă, constând în îmbrâncirea persoanei desemnate să asigure paza magazinului.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că spargerea geamului s-a făcut ca efect al îmbrâncirii de către inculpat a martorului B.C., acesta din urmă, datorită inerţiei, lovind cu corpul său geamul, care s-a spart, aspecte confirmate chiar de către martor.
Din declaraţiile martorului P.M. rezultă de asemenea că inculpatul nu a avut o atitudine agresivă asupra angajaţilor magazinului, din contră unii clienţi spuneau: "Lăsaţi-I în pace că n-are ce mânca!".
Pe de altă parte, circumstanţele personale sunt favorabile inculpatului. Acesta avea 23 ani împliniţi la data săvârşirii faptei, era încadrat în muncă şi beneficia de o caracterizare favorabilă din partea unităţii la care a lucrat. în plus, pe parcursul procesului, a recunoscut în esenţă săvârşirea infracţiunii şi s-a declarat de acord să acopere întregul prejudiciu, chiar dacă cea mai mare parte a acestuia (suma de 700.000 lei, reprezentând contravaloarea geamului spart) nu este în raport de cauzalitate directă cu infracţiunea propriu-zisă pentru care a fost trimis în judecată (sustragerea unor bunuri, urmată de săvârşirea unor acte de violenţă pentru a-şi asigura scăparea).
Având în vedere valoarea de întrebuinţare a bunurilor sustrase (alimente), valoarea propriu-zisă a acestora (75.000 lei), cantitatea lor (mai puţin de 500 g mezeluri), scopul evident pentru care fapta a fost comisă (alimentele fiind de natura lor bunuri destinate consumului), precum şi toate celelalte circumstanţe reale şi personale analizate anterior, Curtea a apreciat că fapta săvârşită de inculpat aduce o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, fiind în mod vădit lipsită de importanţă, sens în care, admiţând apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală cu referire la art. 181 din Codul penal, inculpatul a fost achitat, aplicându-i-se, totodată, o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă în condiţiile prevăzute de art. 91 din Codul penal.
NOTĂ:
Decizia penală nr. 158 din 13.03.2003 a rămas definitivă prin nerecurare.
