Pedepse complementare. Modificarea pedepsei principale în calea de atac. Consecinţe asupra pedepsei complementare
| Comentarii |
|
In cazul în care instanţa de control judiciar desfiinţează sentinţa, ca urmare a exercitării apelului de către un titular al acestuia, şi reduce cuantumul pedepsei principale, are obligaţia de a reanaliza şi condiţiile de aplicare a pedepsei complementare.
Este nelegală decizia prin care s-a admis apelul inculpatei, s-a redus pedeapsa aplicată acesteia de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare şi s-a aplicat pedeapsa complementară.
Potrivit art. 65 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 din Codul penal se poate dispune dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de 2 ani sau mai mare.
(Decizia nr. 2791 din 18 decembrie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 785 din 27.05.2003 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a condamnat inculpata D.C. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1 lit. o) din Legea nr. 12/1990, republicată, raportat la art. 296 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 523 din 15.05.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi în baza art. 83 din Codul penal a fost revocată suspendarea executării aceleiaşi pedepse, adăugându-se această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpata având de executat 2 ani şi 8 luni închisoare.
Conform art. 36 alin. 1 din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin hotărârea actuală cu pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1156 din 19.10.2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, inculpatei aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa accesorie în condiţiile art. 71, 64 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanta a retinut următoarea situatie de fapt:
Inculpata D.C. a funcţionat ca vânzătoare la un chioşc de legume şi fructe din Piaţa Obor şi la data de 2 iunie 2001 a fost surprinsă în timp ce vindea unui cumpărător 2 kg cartofi cu lipsă la gramaj.
Deşi a pretins cumpărătorului suma de 14.000 lei pentru 2 kg cartofi, la recântărire s-a constatat că erau 1,770 kg, înşelându-l cu suma de 1.610 lei.
în mod asemănător a procedat inculpata şi la data de 15 iulie 2001 când a vândut unei cumpărătoare 2,575 kg cartofi şi a încasat preţul pentru 3 kg.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare penală, declaraţiilor martorilor şi ale inculpatei.
în sarcina acesteia s-a reţinut şi starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, în raport de condamnarea de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată, aplicată tot pentru acelaşi gen de infracţiuni, prin Sentinţa penală nr. 523/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise şi starea de recidivă a inculpatei.
împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi inculpata D.C.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei revocări a beneficiului pedepsei anterioare şi al omisiunii aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal.
Inculpata nu şi-a motivat apelul şi nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Instanţa de control judiciar, examinând sentinţa apelată, sub aspectul motivelor invocate şi sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, a constatat că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, revocarea graţierii are loc în cazul în care cel graţiat săvârşeşte din nou o infracţiune în curs de 3 ani. în cauză, termenul de 3 ani curge de la data de 4.10.2002, deoarece hotărârea a rămas definitivă anterior acestei date. Prin urmare, prima instanţă urma a revoca numai suspendarea condiţionată, nu şi graţierea pedepsei de 8 luni închisoare.
în privinţa pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, s-a apreciat că aceasta se impune, faţă de perseverenţa inculpatei în comiterea unor asemenea fapte.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, instanţa de control judiciar a considerat că faţă de pericolul social concret al infracţiunii, valoarea prejudiciului cauzat şi persoana inculpatei care are un copil minor, se impune reducerea pedepsei la un nivel corespunzător realizării scopului educativ al acesteia.
Faţă de cele de mai sus, prin Decizia penală nr. 1538/A din 29.10.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi inculpata D.C.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond:
Instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea săvârşită la 1 an şi 6 luni închisoare; a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 523/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi a constatat că această pedeapsă nu se execută, fiind gratiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Instanţa a constatat că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 1156 din 10.10.2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a contopit pedeapsa aplicată prin hotărârea actuală cu pedeapsa aplicată prin acea sentinţă, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicându-se în cauză pedeapsa accesorie, dar şi pedeapsa complementară, interzicându-se inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
Inculpata D.C. a recurat această decizie, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa este mult prea aspră faţă de pericolul social concret al infracţiunii comise.
Recursul este fondat.
Curtea, examinând hotărârea criticată, sub aspectul motivului invocat şi în conformitate cu art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, a constatat că este nelegală.
Potrivit art. 65 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 din Codul penal se poate dispune dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de 2 ani sau mai mare.
în cauză, tribunalul a redus pedeapsa stabilită de prima instanţă la 1 an şi 6 luni închisoare, astfel încât aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal este nelegală.
în aceste condiţii, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, s-a admis recursul declarat de inculpată, s-a casat parţial decizia şi, rejudecând, s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Referitor la motivul invocat de inculpată privind cuantumul pedepsei, Curtea a constatat că nu este fondat, avându-se în vedere perseverenţa infracţională a acesteia, care fusese anterior condamnată la 8 luni închisoare cu suspendare condiţionată pentru o faptă de acelaşi gen.
Deşi se afla în termenul de încercare, a mai comis altă infracţiune, pentru care a fost condamnată la 1 an închisoare, şi apoi cele două fapte pentru care i s-a aplicat în prezenta cauză pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
