Prescripţia executării pedepsei. Reabilitare. Diferenţiere
| Comentarii |
|
Potrivit art. 133 alin. 1 din Codul penal, reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
Spre deosebire de reabilitare, prescripţia are efecte doar în ceea ce priveşte executarea pedepsei principale, ceea ce înseamnă că prescripţia înlătură pedeapsa, însă nu şi condamnarea, care rămâne un antecedent penal al condamnatului.
în aceste condiţii, admiţând contestaţia la executare a condamnatului şi constatând intervenită prescripţia executării pedepsei, instanţa nu poate dispune şi ştergerea condamnării din cazierul judiciar, căci acesta este efectul reabilitării, iar nu al prescripţiei executării pedepsei.
(Decizia nr. 678/A din 16 septembrie 2004 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 847 din 15 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a admis cererea de contestaţie la executare formulată de petentul V.D.
A constatat, în baza art. 126 alin. 1 lit. b) din Codul penal raportat la art. 127 alin. 2 din Codul penal, prescripţia executării pedepsei din Sentinţa penală nr. 45/1989, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, privind restul de pedeapsă de 5 ani, 11 luni şi 19 zile (sau 8 ani şi 6 luni), pedeapsă ce trebuia executată.
S-a comunicat această sentinţă Serviciului Biroul Executări Penale pentru anularea formelor de executare penală şi Serviciului cazier Judiciar pentru ştergerea condamnării.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 45/1989 a Tribunalului Bucureşti-Secţia I penală, petentul a fost condamnat la 17 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 223 alin. 3 din Codul penal.
Prin aplicarea Decretului nr. 11/1988, conform art. 2 s-a constatat că pedeapsa de executat este de 8 ani şi 6 luni inclusiv.
Prin Sentinţa penală nr. 338 din 25.04.1990, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1162/1990, s-a dispus întreruperea executării pedepsei până la 25.07.1990.
De la data când trebuia să fie continuată executarea pedepsei, 25.07.1990, petentul nu s-a mai prezentat, sustrăgându-se de la executarea restului de pedeapsă din cei 8 ani şi 6 luni, reţinându-se că a executat din pedeapsa aplicată perioada 30.03.1988 - 7.05.1990.
Din motive sociale a părăsit familia, fără a-i ajuta, iar pe copii nu i-a văzut din anul 1990.
Conform art. 127 raportat la art. 126 din Codul penal, termenul de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la data la care trebuia să înceapă executarea pedepsei, 26.07.1990, iar prescripţia se referă la pedeapsa ce trebuia a se executa, nu la cea iniţial aplicată, de 17 ani.
în raport de aceste date, termenul de prescripţie este de 13 ani şi 6 luni, care s-a împlinit la 25.01.2004.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. în susţinerea orală, procurorul de şedinţă a criticat hotărârea atacată doar sub aspectul dispoziţiei de a se comunica Serviciului de Cazier Judiciar ştergerea condamnării, ceea ce ar echivala cu o reabilitare.
Critica este întemeiată.
Dispoziţia de a se comunica Serviciului de Cazier Judiciar ştergerea condamnării, constatând prescrisă executarea pedepsei, este nelegală, întrucât ştergerea condamnării este efectul reabilitării, iar nu al intervenirii prescripţiei executării pedepsei. Deci nu înseamnă că, constatând prescrisă executarea, a intervenit şi reabilitarea. Termenul de reabilitare curge de la data când s-a constatat prescrisă executarea pedepsei.
în raport de aceste consideraţii de fapt şi de drept, Curtea a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a înlăturat comunicarea către Serviciul Cazier Judiciar pentru ştergerea condamnării.
NOTĂ:
Decizia a rămas definitivă prin nerecurare.
