Reabilitare judecătorească. Nerespectarea condiţiilor de formă ale cererii. Consecinţe
| Comentarii |
|
Potrivit art. 497 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească nu poate fi admisă atunci când nu au fost indicate nici în cuprinsul acesteia şi nici separat, până la termenul ce a fost acordat în acest sens, localităţile în care a locuit condamnatul şi locurile de muncă pe care le-a avut în intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 495 alin. 2 lit. a) - e) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 504/A din 5 septembrie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 406 din 21 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bufcureşti - Secţia a ll-a penală, a fost admisă cererea formulată de petenta condamnată D.L. şi s-a constatat intervenită reabilitarea judecătorească a acesteia cu privire la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 124 din 24 noiembrie 1982 a Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1207/1983 a Tribunalului Suprem.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 124 din 24 noiembrie 1982 a Tribunalului Municipiului Bucureşti-Secţia a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1207/1983 a Tribunalului Suprem, petenta D.L. a fost condamnată la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 229 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Instanţa a mai reţinut că în cauză este împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 din Codul penal, că de la momentul pronunţării hotărârii de condamnare au trecut 20 de ani în care petenta nu a mai săvârşit nici o altă faptă penală şi a avut o bună conduită şi că aceasta a făcut dovada achitării despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pe motive de nelegalitate pentru greşita admitere a cererii de reabilitare.
Astfel, s-a arătat în motivarea apelului că nu sunt întrunite cumulativ dispoziţiile art. 137 din Codul penal, cu referire la art. 495 şi art. 497 din Codul de procedură penală, respectiv nu sunt menţionate în cerere localităţile unde condamnata a locuit şi locurile de muncă pe care aceasta le-a avut pe toată perioada de la executarea pedepsei şi până la formularea cererii de reabilitare.
Examinând cauza pentru motivele invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea a apreciat apelul declarat de parchet ca fiind fondat.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 137 din Codul penal, cererea de reabilitare este admisibilă dacă cel condamnat întruneşte cumulativ următoarele condiţii: nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135 din Codul penal; îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste; a avut o bună conduită; a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă însă că lipsesc dovezile cu privire la domiciliile pe care le-a avut condamnata în perioada de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, nefiind indicate nici locurile de muncă pe care aceasta le-a avut în tot intervalul de timp menţionat, astfel încât Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 137 din Codul penal raportat la art. 495 alin. 2 lit. a) - e) şi art. 497 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală.
în consecinţă, apreciind că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, în fond, a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată de petenta condamnată D.L.
NOTĂ:
Decizia penală nr. 504/A din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia I penală a rămas definitivă prin nerecurare.
