PLÂNGERE PREALABILĂ FORMULATĂ DE COPILUL MAJOR AL VICTIMEI. PLÂNGERE PREALABILĂ GREŞIT INTRODUSĂ LA UN ORGAN NECOMPETENT.
| Comentarii |
|
Dacă persoana vătămată nu poate formula plângere prealabilă, potrivit art.222 alin.5 C.pr.pen., este legală sesizarea organului competent prin plângerea făcută de către copilul major al victimei.
Atunci când se constată, în raport de probele administrate, care conduc la o nouă încadrare juridică, că plângerea prealabilă a fost adresată unui organ necompetent, plângerea se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termenul prevăzut de art.284 C.pr.pen.
Prima instanţă a condamnat inculpaţii V.G. şi V.M. la câte 1 an închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prev.de art. 181 C.pen. şi i-a obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
S-a reţinut, în fapt, că în ziua de 9.04.1999, cei doi inculpaţi au lovit de mai multe ori, în zona capului, pe partea vătămată M.G. în vârstă de 77 ani, cu care erau în relaţii de duşmănie.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 25 zile îngrijiri medicale.
Instanţa de apel a respins apelurile declarate de inculpaţii V.G. şi V.M. şi a admis apelul declarat de procuror, majorând pedepsele aplicate inculpaţilor la câte 1 an şi 6 luni închisoare.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii V.G. şi V.M., pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.15 C.pr.pen., respectiv au fost greşit condamnaţi, deoarece există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, şi anume plângerea prealabilă nu a fost formulată în termenul legal de 2 luni de către persoana vătămată M.G.
Faţă de această situaţie, inculpaţii au solicitat încetarea procesului penal, conform art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f C.pr.pen.
Recursurile declarate de inculpaţii V.G. şi V.M. sunt nefondate.
Din dosarul cauzei rezultă că, în ziua de 9.04.1999, fiul părţii vătămate M.G., în vârstă de 77 ani, şi anume M.I., a sesizat organul de poliţie că tatăl său a fost victima unei agresiuni.
Pe de altă parte, din dosarul primei instanţe rezultă că partea vătămată M.G. a formulat plângere prealabilă directă, la această instanţă, pentru infracţiunile prev.de art.205 şi 180 alin.2 C.pen., care a fost înregistrată la 3.06.1999, iar instanţa, constatând din actul medico-legal că încadrarea juridică a faptei comise este aceea prev.de art.181 C.pen., pentru care sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu, a trimis cauza la procuror.
Din prevederile art.222 alin.5 C.pr.pen., rezultă că plângerea se poate face şi de către copilul major pentru părinţi, astfel încât, în cauza de faţă, plângerea făcută la 9 aprilie 1999 de fiul părţii vătămate este legală.
Pe de altă parte, este legală şi plângerea prealabilă formulată de partea vătămată direct la instanţă, la data de 3 iunie 1999, deoarece a fost făcută în termenul de 2 luni, prev.de art.284 C.pr.pen.
Prin urmare, Curtea a respins recursurile declarate de inculpaţii V.M. şi V.G., ca nefondate. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr.881/2000)
