PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIEI DE NEÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE. NEEXECUTAREA OBLIGAŢIILOR ASUMATE PRIN CONTRACT. NATURA LITIGIULUI.
| Comentarii |
|
Neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract de către o societate comercială determină natura civilă (şi nu penală) a litigiului.
Prin sentinţa penală nr.506 din 7.08.2000, Tribunalul Bucureşti secţia I penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.C. „M" - S.A. Brăila împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, de neîncepere a urmăririi penale fată de numitul P.L., dată la 30.03.2000, în dosarul nr.476/P/1999.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele: Prin rezoluţia nr.476/P/1999 din 30.03.2000 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.L. şi C.D., reţinându-se că nu au rezultat indicii care să ateste că au săvârşit infracţiunile pentru care au fost reclamaţi. Nu a existat o acţiune de inducere ori de menţinere în eroare a persoanei vătămate cu prilejul încheierii sau executării contractului de vânzare-cumpărare dintre părţi, nerezultând folosirea unor manopere dolosive faţă de producător, iar în privinţa biletelor la ordin emise de S.C. „PJ" - S.R.L., acestea cuprind date reale în ce priveşte banca şi conturile din care urmau a fi plătite, transferul sumelor din aceste conturi (ulterior emiterii biletelor la ordin) nealterând titlul de credit respectiv.
în plus, s-a mai reţinut că forma de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.4 C.pen. nu este aplicabilă în speţă, întrucât biletul la ordin nu este asimilat cecului, în accepţiunea legiuitorului, iar normele penale sunt de strictă interpretare.
Prin rezoluţia nr.2679/18.04.2000 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de S.C. „M" - S.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, menţionate mai sus.
De asemenea, prin rezoluţia nr.3037/19.05.2000 a fost respinsă o nouă plângere formulată de aceeaşi petiţionară împotriva aceleiaşi rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, reţinându-se că faptele respective nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, ci sunt de natură civilă.
în plângerea adresată Tribunalului Bucureşti, S.C. „M" - S.A. Brăila a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reluarea cercetărilor, fără participarea procurorilor şi lucrătorilor de poliţie care au instrumentat cauza, şi să fie aplicate măsurile asigurătorii prevăzute de art.163 C.pen. solicitând să se dispună şi începerea urmăririi penale faţa de P.L.
Pe baza analizei întregului material întocmit prealabil începerii urmăririi penale, Tribunalul a apreciat că, în mod corect, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate în plângerea S.C. „M" - S.A. Brăila. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deînşelăciune, pentru că nu au fost folosite manopere dolosive, pentru a induce sau a menţine în eroare contractantul.
Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba de infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 C.pen., deoarece, în cazul unei asemenea încadrări juridice, legea are în vedere numai cecul emis asupra unei instituţii de credit sau persoane, iar nu şi biletul la ordin, cu care, în speţă, s-a operat.
în mod similar, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, şi nici ale infracţiunii de uz de fals, biletele la ordin nefiind alterate în elementele definitorii ale lor.
împotriva acestei sentinţe penale S.C. „M" - S.A. Brăila a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând, într-o formă mai amplă, motivele plângerii formulate la instanţa de fond. Recursul este nefondat.
Curtea, examinând întregul material administrat în cauză, constată că natura litigiului este civilă, determinată de neexecutarea în întregime a obligaţiilor asumate de părţi prin contractul încheiat, în contextul în care, pe lângă neîncasarea ordinelor de plată emise anterior, există şi un litigiu determinat de calitatea mărfurilor livrate de S.C. „M" - S.A. Brăila.
Neexistând indicii că în cauză s-a săvârşit vreo faptă penală, soluţia adoptată de Parchet este legală şi temeinică iar plângerile formulate împotriva acesteia sunt neîntemeiate.
Mai este de precizat că în urma declarării ca neconstituţional a art.278 C.pr.pen., în măsura în care opreşte persoana nemulţumită de soluţia procurorului de a se adresa instanţei, organul legiuitor nu a emis norme juridice prin care să reglementeze competenţa şi procedura de urmat în ipoteza în care o plângere ar fi fondată şi, deci, s-ar ajunge la infirmarea soluţiei procurorului.
Aşa fiind, procurorul are dreptul,exclusiv, ca titular al acţiunii penale (cu unele excepţii referitoare la urmărire în cazul infracţiunilor la plângerea prealabilă), de a dispune sau nu sesizarea instanţei, prin rechizitoriu.
Astfel, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. a respins, ca nefondat, recursul petentei S.C. „M" - S.A. Brăila, iar în baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a obligat-o pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.2041/2000) NOTĂ: Sub aspectul examinării aplicabilităţii dispoziţiilor art.278 C.pr.pen., referitoare la plângerea contra actelor procurorului, ca urmare a admiterii
excepţiei de neconstituţionalitate a textului invocat, considerăm că jurisprudenţa creată a evidenţiat diverse soluţii neunitare.
Aşadar, mai multe instanţe din raza Curţii de Apel Bucureşti, de grade diferite, au soluţionat plângeri împotriva actelor procurorului (rezoluţii, ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală), prin sentinţe sau încheieri, conferindu-le drept cale de atac, recursul. In situaţia pronunţării admiterii unei astfel de plângeri, au infirmat actul procurorului, dispunând continuarea urmăririi penale, arătând măsurile ce se impun, fără însă a menţiona temeiul în drept al celor dispuse. în cazul soluţiei de respingere a plângerilor acestea au fost considerate nefondate sau inadmisibile.
Considerăm că se impune intervenţia legiuitorului, de amendare concretă a dispoziţiilor art.278 C.pr.pen., prin descrierea, în cadrul unor dispoziţii distincte, a aspectelor de procedură pe care instanţa trebuie să le aplice, atât în ceea ce priveşte competenţa, părţile şi calităţile lor procesuale la fond şi în recurs, a actului procedural prin care se soluţionează o astfel de plângere, calea de atac şi condiţiile exercitării ei precum şi soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de control judiciar.(Judecator Rodica-Aida Popa)
