PEDEAPSĂ. CONTOPIRE. CERERE FORMULATĂ DIRECT LA INSTANŢA DE RECURS.
| Comentarii |
|
O interpretare coerent - sistemică a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 Cod penal, potrivit cărora, dacă inculpatul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35 Cod penal privind pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni, exclude posibilitatea legală de a se judeca cereri de contopire, formulate pentru prima dată în recurs.
Această cerere implică în mod obligatoriu o nouă judecată cu privire la individualizarea pedepsei ulterioare şi posibilitatea aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă.
Dacă s-ar accepta că această nouă judecată s-ar putea face direct în recurs, inculpatul ar fi lipsit de dreptul fundamental de a fi apărat prin posibilitatea promovării unei căi ordinare de atac, cu privire la soluţionarea cererii de contopire.
Prin sentinţa penală nr. 1422 din 06.10.1999 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal şi art. 113 Cod penal a fost condamnat inculpatul L.A.S. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 Cod penal.
în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală şi art. 998 cod civil s-a admis cererea părţii civile I.A. şi a fost obligat inculpatul la 30.000.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate că, în noaptea de 11/12.02.1994, inculpatul L.A.S., împreună cu alţi 4 prieteni şi anume: P. Gh., D.C., B.N. şi R.M., au urcat în staţia C.F.R. Periş în trenul 5008, cu intenţia de a ajunge la Buftea.
Toţi cei 5 s-au aşezat în jurul victimei I.A., iar inculpatul L.A.S. i-a pulverizat acestuia spray lacrimogen. Profitând de efectul gazelor, ceilalţi inculpaţi au început să o lovească pe victimă, iar P.Gh. i-a furat cele două genţi pe care le avea asupra sa.
Agresată şi deposedată de genţi, victima a intrat în compartimentul de tren în care se aflau controlorii S.l. şi N.N., care au văzut desfăşurarea incidentului.
La oprirea trenului în Gara Dârza, cei 5 agresori au abandonat genţile şi au coborât.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul L.A.S., care a solicitat reducerea pedepsei şi contopirea cu o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilită pentru o infracţiune concurentă, prin sentinţa penală nr. 6451/07.06.1995 a Judecătoriei S.A.I.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare a fost în mod temeinic individualizată, în raport de criteriile legale prevăzute de art. 72 Cod penal, în condiţiile în care inculpatul este recidivist şi a comis infracţiunea de tâlhărie în condiţiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal.
în ceea ce priveşte cererea de contopire, formulată de inculpat, pentru prima oară în recurs sunt de arătat următoarele:
Art. 36 alin. 1 Cod penal stabileşte că, dacă inculpatul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35 Cod penal, privind pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni.
Curtea apreciază că o interpretare coerent-sistemică a acestei dispoziţii legale exclude posibilitatea legală de a se judeca cereri de contopire, formulate pentru prima dată în recurs.
în acest sens, este de subliniat că o cerere de contopire a unor pedepse în baza art. 36 alin. 1 Cod penal implică în mod obligatoriu o nouă judecată cu privire la individualizarea pedepsei ulterioare şi posibilitatea aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă.
Or, dacă s-ar accepta că această nouă judecată s-ar putea face direct în recurs, inculpatul ar fi lipsit de dreptul său fundamental de a fi apărat, prin posibilitatea promovării unei căi ordinare de atac, cu privire la soluţionarea cererii de contopire.
De altfel, orice cerere de contopire care are ca obiect o pedeapsă definitivă este privită de Codul de procedură penală ca o cerere principală, independentă, de modificare a pedepsei, căreia trebuie să i se acorde importanţa cuvenită unei judecăţi de fond, cu posibilitatea promovării de căi de atac ordinare.
Aşa fiind, art. 36 alin. 1 Cod penal trebuie interpretat ca putând să fie aplicat doar în faza judecăţii în primă instanţă, motiv pentru care inculpatul trebuie să promoveze cererea de contopire, separat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Opinie separată
Apreciez că, în cauză, faţă de incidenţa obligatorie a dispoziţiilor art. 36 Cod penal, care statuează ca ipoteză normativă tocmai situaţia din speţă (respectiv aceea că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu cea prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 641/07.06.1995, a Judecătoriei Buftea) şi anume „dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35 Cod penal, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpatul L.A.S. urmează a fi admis, a se constata concurenţa infracţiunilor indicate, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal trebuia să se stabilească o pedeapsă rezultantă.
Opinia contrară întemeiată pe premisa că s-a solicitat contopirea pedepselor aplicate inculpatului, în mod direct instanţei de recurs, apreciez că nesocoteşte flagrant tocmai aplicaţia în cauză a dispoziţiilor art. 36 Cod penal, denaturându-se caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 36 Cod penal, denaturându-se caracterul imperativ al acestei norme, apreciate a fi supletivă şi cu aplicabilitate doar în faţa instanţei fondului.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1726/2000) NOTĂ: Soluţia pronunţată de instanţă este corectă.
în cazul în care inculpatul a fost condamnat, în mod separat, prin hotărâri distincte, pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente, recursul declarat împotriva celei din urmă dintre aceste hotărâri de condamnare, invocându-se omisiunea instanţelor de a dispune contopirea pedepsei aplicate în cauză cu pedeapsa stabilită pentru cealaltă infracţiune concurentă, nu este fondat.
Recurentul are posibilitatea să solicite contopirea pedepselor în condiţiile art. 36 alin. 2 Cod penal, formulând cerere separată în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
în acelaşi sens: C.A.B. - secţia a ll-a penală - dec. nr. 65/1993, publicată în lucrarea Culegere de practică judiciară penală pe anul 1993 cu Note de V. Papadopol, Casa de Editură şi Presă „Şansa" SRL, Bucureşti, 1994, p.
65; T.j. Braşov, dec. pen. nr. 4/1973, R.R.D. nr. 1/1974, p. 160; T.j. Timiş, dec. pen. nr. 1189/1973, R.R.D. nr. 7/1974, p. 64; T.j. Timiş, dec. pen. nr. 701/1973, R.R.D. nr. 12/1973, p. 159. (Judecator Ioana Surdescu)
