Probe. Expertiza tehnică. Valoare probatorie.
| Comentarii |
|
întrucât, ca orice probă, expertiza tehnică nu are valoare dinainte stabilită, nici aprecierea ei nu poate fi sustrasă instanţei de judecată, care îi va da relevanţă probatorie numai în măsura în care constatările ei se coroborează şi cu alte probe.
Prin sentinţa penală nr.332/29.07.1999, Judecătoria Călăraşi l-a condamnat pe inculpatul O.M.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunea prev.de art.178 alin.2 C.pen.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul, conducând o autoutilitară prin municipiul Călăraşi, a accidentat mortal pe numitul A.N., în condiţiile în care nu a avut o viteză adecvată la momentul trecerii printr-o intersecţie şi la depăşirea unui autobuz oprit în staţie.
Motivarea soluţiei instanţei se bazează pe interpretarea concluziilor expertizei tehnice efectuate la urmărirea penală, în care se arată că inculpatul şi victima au culpă comună.
Pe cale de consecinţă, în latura civilă a cauzei, s-au acordat jumătate din cheltuielile solicitate şi dovedite de partea civilă.
Tribunalul a menţinut soluţia în latura penală a cauzei şi s-a trimis cauza spre rejudecare la fond numai cu privire la soluţionarea laturii civile, în raport de partea responsabilă civilmente.
împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă A.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru mai multe motive, printre care şi stabilirea greşită a culpei comune, cu consecinţa greşitei rezolvări a laturii civile a cauzei.
Examinând întregul material probator administrat, Curtea a constatat că ambele instanţe au dat o apreciere greşită ansamblului probator administrat.
Astfel, chiar dacă expertiza tehnică, prin care s-a arătat dinamica producerii accidentului de circulaţie, enumeră încălcările de norme legale, atât în sarcina victimei, cât şi în sarcina inculpatului, apoi concluzionează că este vorba de o culpă comună, nu se poate şi nu trebuie să se ajungă, în mod mecanic şi neselectiv, la stabilirea unei culpe egale.
Atât expertiza, cât şi declaraţiile de martori relevă că autoutilitara condusă de inculpat a trecut prin intersecţie cu o viteză neadecvată.
De asemenea, neadecvată a fost şi traiectoria autovehiculului, în condiţiile în care, imediat după intersecţie, era staţionat un autobuz, manevra ei dovedind din partea inculpatului neatenţie la drum.
Locul unde s-a produs impactul cu victima, care traversa strada prin loc marcat, precum şi continuarea, apoi, a deplasării autovehiculului fără de frânare, relevă o culpă mai mare a inculpatului la producerea accidentului, respectiv 75%.
Urmare a acestei culpe stabilite prin aprecierea tuturor probelor, Curtea a recalculat despăgubirile cuvenite părţii civile.
(Secţia I penală, decizia nr. 159/2000) NOTĂ: în art.63 alin.2 C.pr.pen. se reflectă bazele legale ale concepţiei referitoare la libera apreciere a probelor, potrivit cu care probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formate în urma examinării tuturor probelor administrate şi conducându-se după conştiinţa lor.
în literatura juridică s-a ridicat problema valorii probatorii a expertizei, având în vedere că în legătură cu aspectul supus expertizării s-a pronunţat un specialist, având cunoştinţe ce depăşesc pe cele ale organului judiciar.
A aprecia că expertul face o judecată ştiinţifică „contravine art.63 alin.2 C.pr.pen., dar şi faptului că expertul nu are competenţă jurisdicţională, aşa încât", în practica judiciară, este unanim admis că instanţa poate aprecia şi admite concluziile expertizei când ele se impun prin temeiul ştiinţific, coroborarea cu celelalte mijloace de probe putând chiar să înlăture în tot sau în parte concluziile unei expertize.
Aşadar, în speţa expusă, Curtea a procedat, în acord cu dispoziţii legale enunţate, coroborând concluziile expertizei cu aspectele relevate de celelalte probe, motivând, astfel, modul de soluţionare a laturii civile. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
