Probe. Revenirea instantei asupra unei probe anterior admisă
| Comentarii |
|
In cazul în care instanţa de apel a revenit asupra unei probe cu expertiză medico-legală, dispunând să nu mai fie administrată, instanţa de recurs nu are posibilitatea legală de a aprecia, în scopul aflării adevărului, conform art. 63 din Codul de procedură penală, asupra unei expertize efectuate după sesizarea ei cu declaraţia de recurs şi în urma emiterii unei adrese către Institutul de Medicină Legală de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, în afara cadrului procesual.
(Decizia nr. 2800 din 18 decembrie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 6.02.2003, pronunţată de Judecătoria Alexandria, s-a dispus, înTjaza art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, modificat şi republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul penal şi art. 74- 76 din Codul penal, condamnarea inculpatului M.A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art. 81 - 82 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 din Codul penal.
Instanţa de fond a reţinut în fapt că în noaptea de 28 mai 2002 inculpatul a fost surprins de organele de poliţie conducând un autoturism Dacia 1310, în condiţiile în care prezenta semne exterioare vizibile ale consumului de alcool.
Din buletinul de analiză emis de SML Teleorman a rezultat că sângele recoltat de la inculpat conţinea la momentul conducerii autoturismului 1,20 grame la mie alcool.
Inculpatul nu a negat rezultatul analizei şi a recunoscut că a consumat alcool, însă a susţinut că alcoolemia a putut fi influenţată de împrejurarea că în perioada respectivă urma un regim de slăbire cu produse naturiste.
în acest context a fost respinsă de către instanţă solicitarea inoulpatului de a se efectua o expertiză medico-legală.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul pe care nu l-a motivat şi nici nu l-a susţinut oral, neprezentându-se în faţa tribunalului, cu prilejul cererii sale.
Examinând cauza din oficiu, tribunalul a admis apelul şi a desfiinţat în parte sentinţa în sensul că, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată în întregime pedeapsa şi a făcut aplicarea art. 7 din acelaşi act normativ.
Instanţa de apel l-a decăzut pe inculpat din proba cu expertiză medico-legală, revenind de la administrarea acesteia cu motivarea că timp de mai multe luni inculpatul a refuzat să achite onorariul pentru efectuarea acestei probe.
împotriva Deciziei penale nr. 270 din 8.10.2003 a Tribunalului Teleorman, inculpatul a declarat recurs nemotivat.
La primul termen de judecată, în faţa Curţii, inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja avocat. Cererea a fost admisă, cauza fiind amânată pentru termenul de judecată de la 11.12.2003.
La acest termen de judecată inculpatul nu s-a prezentat, depunând în aceeaşi zi, prin serviciul registratură, o nouă cerere de amânare cu motivarea că avocatul său ales se află în concediu de odihnă. Recurentul nu a depus delegaţia avocatului, ci doar o cerere în copie xerox a unei cereri din care rezulta că un avocat din Baroul Teleorman îi solicita decanului aprobarea de a pleca în concediu.
în aceste condiţii, Curtea a respins cererea de amânare, a procedat la judecarea cauzei şi a amânat pronunţarea pentru a permite depunerea de concluzii scrise.
La data de 12.12.2003, recurentul a solicitat printr-o scrisoare repunerea pe rol a cauzei cu motivarea că doreşte să se depună raportul de expertiză medico-legală.
în această situaţie, cum proba nu fusese admisă de către Curte, iar de la efectuarea ei se revenise de către tribunal, Curtea a efectuat verificări şi a constatat că la data de 15.12.2003, deci când dosarul era în pronunţare la Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Teleorman a solicitat I.N.M.L. "Mina Minovici" să trimită raportul de expertiză curţii de apel.
în aceste condiţii, independent de celelalte aspecte ce pot fi puse în discuţie cu privire la această împrejurare, este cert că proba de expertiză medico-legală nu a fost încuviinţată de către Curte, iar asupra ei se revenise de către tribunal, astfel încât ea nu poate fi luată în considerare.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 344 alin. 1 din Codul de procedură penală, nefiind vorba despre vreo anumită împrejurare care trebuie lămurită şi nici despre necesitatea reluării cercetării judecătoreşti.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au stabilit în mod cert săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi vinovăţia acestuia, astfel cum ele rezultă din toate probele administrate, inclusiv recunoaşterile sale constante. Instanţele au aplicat inculpatului largi circumstanţe atenuante, constatându-se şi că pedeapsa este graţiată, hotărârile fiind legale şi temeinice sub toate aspectele.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
