PEDEPSE. CONTOPIRE. RENUNŢARE LA CERERE. OBLIGAŢIA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA DIN OFICIU.
| Comentarii |
|
Chiar dacă persoana condamnată a renunţat la cererea sa de contopire, instanţa, din oficiu, conform art. 499 alin. 3 Cod procedură penală, este obligată să se pronunţe asupra contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente.
Prin sentinţa penală nr. 87/1999 a Tribunalului Ialomiţa a fost respinsă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul M.V., reţinându-se că acesta a renunţat la cerere.
împotriva sentinţei a declarat apel petentul, solicitând contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin două hotărâri pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, pentru fapte concurente.
Curtea a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea cererii.
în motivare, Curtea a arătat că, potrivit art. 449 alin. ultim Cod procedură penală, sesizarea instanţei privind contopirea pedepselor în caz de concurs de infracţiuni se face la cererea condamnatului sau a procurorului, dar şi din oficiu.
Aşa fiind, chiar dacă condamnatul a renunţat la cererea sa, instanţa era obligată, din oficiu, să se pronunţe asupra contopirii. (Judecator inspector Georgeta Onica )
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 400/1999)
