RECURS. CASARE CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE. LIMITELE REJUDECĂRII.
| Comentarii |
|
Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, astfel încât, când hotărârea a fost desfiinţată numai cu privire la unele persoane, instanţa de rejudecare urmează a se pronunţa numai în limitele în care hotărârea a fost casată.
Prin sentinţa penală nr.635/10.03.1998 a Judecătoriei sectorului 5 a fost condamnat inculpatul M.T.D. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.980/1995 a aceleiaşi instanţe în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare şi s-a constatat graţiată pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a revocat, conform art.83 C.pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.980/1995 şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta, urmând a executa în total 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
S-a încetat procesul penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.213 C.pen., ca efect al împăcării părţilor, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h C.pr.pen.
S-a reţinut că la data de 7.05.1997, după ce a luat lecţii de conducere în poligonul Ghencea de la numitul G.O., proprietarul autoturismului Dacia 1300, cu nr.BHD 95-97, inculpatul M.T.D. a refuzat să-i restituie acestuia autoturismul pentru a-l conduce către domiciliu şi l-a condus ei însuşi pe Şos.Alexandriei până pe str.Dumbrava Nouă. în tot acest timp, numitul G.O. i-a cerut în mod repetat inculpatului să oprească autoturismul şi să-l lase pe el să-l conducă, deoarece inculpatul nu avea permis de conducere. Pe strada Dumbrava Nouă, strada fiind blocată, inculpatul a fost obligat să oprească, prilej cu care proprietarul autoturismului a coborât, luând şi actele maşinii. Inculpatul a condus în continuare maşina si a abandonat-o într-o parcare, în apropierea locuinţei lui p.O.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpatul, cât şi Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Prin decizia penală nr.1675/A/11.12.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost admis apelul Parchetului, desfiinţată în parte sentinţa şi, în fond, înlăturată descontopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală 980/ 1995 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, precum şi constatarea ca graţiată a pedepsei de 1 an închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea sa.
Prin decizia penală nr.734/17.05.1999 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost admis recursul inculpatului şi apreciindu-se că Tribunalul nu s-a pronunţat asupra apelului declarat de inculpat, s-a casat decizia nr.1675/ A/1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală şi pe fond trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Prin decizia penală nr.1405/A/07.10.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţată sentinţa apelată şi în fond achitat inculpatul, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Totodată, s-a considerat că Tribunalul este învestit doar cu apelul inculpatului, întrucât în ceea ce priveşte apelul Parchetului acesta a fost soluţionat prin decizia penală 1675/A/1998, care este definitivă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o sub mai multe aspecte, între care şi acela că, în mod greşit, Tribunalul nu s-a pronunţat, cu ocazia rejudecării, şi asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Se susţine că, de vreme ce decizia penală 1675/A/1998 a Tribunalului Bucureşti, prin care fusese soluţionat apelul declarat de Parchet, a fost casată de către Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul, rejudecând avea obligaţia de a se pronunţa şi asupra acestui apel, fie şi numai pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, care nu pot fi puse în executare simultan, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat.
Astfel, prin decizia penală 1675/A/1998, care menţinuse soluţia de condamnare a inculpatului pronunţată de prima instanţă, s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, iar prin decizia penală nr.1405/A/1999, pronunţată de Tribunal cu ocazia rejudecării, s-a dispus achitarea inculpatului.
De altfel, hotărârea Curţii de Apel nu a casat în parte decizia 1675/A/1998 a Tribunalului Bucureşti, fapt ce rezultă din însuşi dispozitivul său şi nici nu ar fi putut-o face fără a limita implicit soluţia pe care, cu ocazia rejudecării, Tribunalul ar fi putut-o pronunţa, astfel decât cu încălcarea unei alte decizii definitive a aceleiaşi instanţe. Or, este vădit că singura soluţie lăsată la îndemâna Tribunalului, într-o asemenea optică ar fi respingerea apelului declarat de inculpat.
Recursul este nefondat.
Prin decizia penală nr.734/1999 a Curţii de Apel Bucureşti s-a casat decizia penală nr.1675/A/1998 a Tribunalului Bucureşti, întrucât s-a apreciat că instanţa de apel nu s-a pronunţat şi asupra apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei instanţei de fond, şi s-a trimis cauza la acelaşi tribunal, pentru rejudecarea apelului inculpatului.
Făcând o judicioasă aplicaţie a dispoziţiilor art.38518 alin.2 C.pr.pen., instanţa de apel a judecat în limitele şi în conformitate cu hotărârea instanţei de recurs, adică numai cu privire la apelul declarat de inculpat, nemaifiind necesară o nouă pronunţare asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, care se făcuse prin decizia nr.1675/A/1998 a aceluiaşi tribunal.
în consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
