RECURS. CAZUL DE CASARE PREVĂZUT DE ART. 385^9 PCT. 14 COD PROCEDURĂ PENALĂ.
| Comentarii |
|
Examinarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal la condiţiile concrete din speţă şi evaluarea lor plurală se circumscrie în recurs dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 Cod procedură penală.
Prin sentinţa penală nr. 3.149/24.11.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost condamnat inculpatul I.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208- 209 lit. e, g şi i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal.
în baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 1.206 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2.321/ 08.11.1995 a Judecătoriei Piatra Neamţ, contopindu-se şi restul rămas neexecutat de 513 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa 5 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 09.10.1998.
Totodată, s-a luat act că părţile vătămate S.C. „PD" S.R.L. şi A.F. „C.Gh." nu s-au constituit părţi civile, prejudiciul fiind integral acoperit, prin restituirea bunurilor furate.
Conform art. 116 Cod penal s-a luat faţă de inculpat măsura interzicerii dreptului de a se afla în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 8/9.10.1998, în jurul orelor 2,00, în timp ce inculpatul I.R. se deplasa pe şos. Alexandria a observat pe trotuar mai multe tonete, hotărându-se să sustragă bunuri depozitate în interior.
Pentru a-şi aduce la îndeplinire hotărârea, inculpatul a forţat lacătul de la uşa tonetei aparţinând S.C. „PD" S.R.L. şi a sustras o cutie cu cafea solubilă, o cutie cu zahăr, mai multe acte, un levier, 5 costume sport, două bluze, 2 şorturi, un maieu, 13 perechi de chiloţi si 3 perechi ciorapi, bunuri în valoare de 200.000 lei.
în continuare, inculpatul, prin acelaşi procedeu, a pătruns într-o tonetă alăturată, aparţinând A.F. „C.Gh." şi a sustras 12 brichete, 2 seturi de şurubelniţe, 41 pânze pentru fierăstrău, 19 zăvoare, 26 balamale, 13 mânere de uşă şi 19 periuţe de dinţi, bunuri în valoare de 130.000 lei.
în timp ce încerca să părăsească locul săvârşirii faptelor, inculpatul a fost surprins de organele de poliţie, astfel că toate bunurile au fost recuperate şi restituite părţilor vătămate.
Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr. 353/A/ 03.03.1999 a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat individualizarea pedepsei.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, învederând că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea acesteia.
Curtea, examinând recursul declarat a considerat că instanţele de fond şi apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 Cod penal.
La dozarea sancţiunii s-a ţinut seama de pericolul social concret al faptelor comise şi de persoana făptuitorului.
în speţă, comiterea unor furturi în condiţiile agravantei prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal, în împrejurările de loc şi de timp arătate, precum şi valoarea bunurilor sustrase relevă un pericol social ridicat.
Referitor la persoana inculpatului s-a avut în vedere că acesta este recidivist, fiind anterior condamnat pentru infracţiuni de tâlhărie şi furt.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţe, astfel că recursul declarat nefiind fondat a fost respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
S-a computat perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 616/1999) NOTA: Deşi instanţa de recurs a evaluat criteriile de individualizare a pedepsei avute în vedere şi de instanţele de fond şi apel prin adecvarea lor la speţă, nu a invocat temeiul în drept al cazului de casare prin prisma căruia a examinat recursul inculpatului, respectiv dispoziţiile art. 385^9 pct. 14 Cod procedură penală.
Chiar dacă inculpatul nu a invocat temeiul juridic al criticii formulate, instanţa de recurs trebuia, prin motivarea deciziei, să înlăture critica formulată, prin dispoziţiile prevăzute de art. 385^9 pct. 14 Cod procedură penală, care în cauză nu se susţineau. (Judecator Rodica-Aida Popa)
