RECURS. DAUNE MORALE.
| Comentarii |
|
Nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 Cod procedură penală atunci când motivul de critică vizează greşita apreciere a cuantumului daunelor morale dispuse.
Prin sentinţa penală nr. 157/6.05.1999 a Judecătoriei Videle a fost condamnat inculpatul P.S. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 Cod penal la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei daune civile materiale, şi, respectiv, 500.000 lei daune morale, către partea civilă P.G.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 1.08.1997, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată P.G. cu palmele peste faţă, iar la strigătele de ajutor ale victimei, a lovit-o şi cu bicicleta, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.
S-a mai reţinut că partea vătămată a suferit un prejudiciu material, reprezentat de costul medicamentelor administrate şi cheltuielile de spitalizare efectuate şi, respectiv, un prejudiciu moral.
Prin decizia penală nr. 724/20.10.1999 a Tribunalului Teleorman, s-a admis apelul declarat de partea civilă, s-a desfiinţat parţial sentinta apelată, sub aspectul daunelor morale dispuse, al căror cuantum a fost majorat de la 500 .000 lei la 4.000.000 lei.
S-a susţinut că prejudiciul nepatrimonial cauzat părţii civile, reprezentat de suferinţele fizice şi psihice cauzate, suportarea mediului spitalicesc, conştiinţa reprezentării de a fi bolnavă, suferinţa de a fi privată de posibilitatea folosirii mâinii drepte, presupun o compensaţie majorată fată de cea dispusă de instanţa de prim grad.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, prin majorarea nejustificată a câtimii daunelor morale la care a fost obligat, solicitând reducerea lor.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, recursul declarat, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza, numai că limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, este de necontestat că aspectul cuantumului daunelor morale este, prin excelenţă, şi prin esenţă, o chestiune de apreciere de fapt, atribut suveran si exclusiv al instanţelor de fond şi de apel la acest nivel de jurisdicţie, în virtutea efectului devolutiv al apelului, statuat prin dispoziţiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, ce nu poate fi cenzurat de Curte, ca instanţă de recurs. Aceasta întrucât cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 pct. 1 -21 (cu excepţia cazului de casare prevăzut la pct. 18 - grava eroare de fapt, ceea ce nu este cazul în speţă), sunt limitativ prevăzute şi, nu este incident nici unul în cauză. Ca atare, recursul inculpatului se priveşte ca nefondat, şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.815/1999)
