RECURS. DECIZIE PRONUNŢATĂ ÎN RECURS ÎN CAZUL INFRACŢIUNII DE CALOMNIE. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Exercitarea ulterioară a căii ordinare de atac a recursului împotriva unei decizii definitive al cărei obiect l-a constituit o infracţiune din cele prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, şi asupra căreia s-a pronunţat instanţa de control judiciar, conduce la inadmisibilitatea căii de atac.
Prin sentinta penală nr. 2.091/16.12.1998, pronunţată de Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul V.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 206 Cod penal, fată de partea vătămată V.Gh.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 193 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată părţii vătămate, ca neîntemeiată.
în baza art. 192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 17.10.1997, inculpatul V.I., fiind singur în curte, a strigat „te omor" părţii vătămate V.Gh.
Această afirmaţie făcută de inculpat, în condiţiile în care se afla în curte, de fată nemaifiind nici o persoană, nu îndeplineşte condiţiile de afirmare în public, astfel cum prevede art. 206 Cod penal, chiar dacă altă persoană a auzit strigătele inculpatului, cum a rezultat din declaraţiile martorilor propuşi de partea vătămată, acestea au rămas fără ecou, întrucât nu le-a acordat atenţie.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât au fost încălcate prevederile art. 206 Cod penal, şi neobservate, totodată, prevederile art. 152 Cod penal, conform cărora fapta inculpatului s-a săvârşit în public.
Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală, prin decizia penală nr. 176/R din 10.03.1999, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată V.Gh. împotriva sentinţei penale nr. 2.091/16,12.1998, pronunţată de Judecătoria Buftea.
în considerentele deciziei, instanţa de control judiciar, examinând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu a reţinut că, din verificările întregului material probator administrat, nu a rezultat că au fost de faţă 6-7 persoane.
Deşi partea vătămată a afirmat în plângerea sa că inculpatul l-a calomniat spunându-i „hoţ" şi „criminal", în instanţă nu a dovedit afirmaţiile sale cu martorii
audiaţi.
Faptul că inculpatul striga după ajutor în curtea sa, că îl omoară partea vătămată - fratele său, nu este de natură a determina instanţa să constate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 206 Cod
penal.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată V.Gh., recurs pe care nu l-a motivat.
Curtea, examinând recursul, conform dispoziţiilor art. 3856 Cod procedură penală, a constatat că acesta este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 3851 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, sentinţele pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunii menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală nu pot fi atacate decât cu recurs.
S-a constatat că partea vătămată s-a adresat instanţelor cu soluţionarea unei cereri având ca obiect infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206
Cod penal, infracţiune mentionată expres în dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, şi pentru care, aşa cum s-a arătat, sentinţa judecătoriei nu poate fi atacată decât cu recurs.
Recurentul-parte vătămată a folosit calea ordinară a recursului, acesta fiind respins prin decizia penală arătată, aşa încât nu putea să mai declare un al doilea recurs împotriva acestei hotărâri, care intrase în puterea lucrului judecat.
în consecinţă, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibil, recursul părţii vătămate, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat. (Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 647/1999)
