Recurs. Hotărâre prin care s-a respins contestatia în anulare împotriva unei decizii pronuntate în recurs. Inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Art.3851 Cod proc.pen., care prevede în mod expres şi limitativ hotărârile judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs, nu menţionează acele hotărâri prin care se soluţionează contestaţii în anulare împotriva unor soluţii care sunt definitive. în consecinţă, un astfel de recurs este inadmisibil şi urmează să fie respins ca atare.
Prin sentinţa penală nr.1936 din 14 octombrie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 s-a dispus achitarea inculpaţilor GH.P., T.P. şi M.U. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art.213 Cod penal.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs de partea vătămată S.C. „R.A." -S.R.L., iarTribunaiul Bucureşti, prin decizia penală nr.101 din 7 februarie 2000, a respins recursul ca nefondat.
împotriva acestei din urmă decizii, partea vătămată a formulat contestaţie în anulare, învederând că în recurs procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr.877 R din 13 octombrie 2000 a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, reiterând susţinerile anterioare.
Recursul este inadmisibil.
Hotărârea dată de către instanţa de recurs în soluţionarea contestaţiei în anulare este definitivă, ea neregăsindu-se în dispoziţiile art.3851 Cod proc.pen., care prevăd în mod expres şi limitativ hotărârile judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs.
Aşa fiind, recursul a fost respins ca inadmisibil în baza dispoziţiilor art.38515 lit.a Cod proc.pen. (Judecator Viorica Constiniu)
(Secţia I penală, decizia nr. 1975/2000)
