Recurs. Hotărâri supuse recursului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 din Codul de procedură penală nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac, cu excepţia situaţiei când prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia şi numai cu privire la această modificare.
Recursul inculpatului este inadmisibil dacă nu a folosit calea apelului, atâta timp cât legea prevede calea apelului pentru această cauză.
(Decizia nr. 485 din 19 martie 2003 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr.953 din 1 iulie 2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 8652/2002, s-a dispus, în baza art. 215 alin. 1, 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, condamnarea inculpatului G.P. la 4 ani închisoare. . în baza art. 61 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 471/2000 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi s-a dispus ca restul de pedeapsă neexecutată, de 366 zile închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 3571/1999 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, să fie contopit cu pedeapsa aplicată prin acea sentinţă, inculpatul urmând să execute în final 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în baza art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia la zi şi, în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 34.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.L.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, au fost confiscate de la inculpat sumele de 800 USD, 1.450 DM şi 2.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în perioada august 2000- februarie 2001, inculpatul, folosind modul de operare "italianul", a înşelat mai multe persoane prin vânzarea unor obiecte, bijuterii din metal comun, pe care le-a prezentat ca fiind din aur.
împotriva acestei soluţii a declarat apel partea vătămată S.E., care a solicitat obligarea inculpatului la restituirea sumei de bani plătită drept preţ al bijuteriilor.
Prin Decizia penală nr. 1839/A din 13.11.2002, pronunţată în Dosarul nr. 4685/2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Codul de procedură penală, aceasta se poate constitui parte civilă în faza de urmărire penală şi în instanţă până la citirea rechizitoriului. în cauză, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar în instanţă, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a-şi preciza poziţia procesuală.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Examinând recursul declarat sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-a constatat că este inadmisibil.
în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele penale în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 din Codul de procedură penală nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, cu excepţia situaţiei când prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia şi numai cu privire la această modificare.
în cauză, inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului, iar decizia tribunalului, prin care s-a respins apelul părţii vătămate, nu a modificat soluţia judecătoriei, astfel încât recursul declarat omisso medio este inadmisibil.
